Regina Victoria- suverana care a modelat Europa

regina victoria

Victoria s-a născut la Palatul Kensington din Londra pe 24 mai 1819, ca singura fiică a lui Edward, duce de Kent, al patrulea fiu al lui George al III-lea. Tatăl ei a murit la puțin timp după nașterea sa și a devenit urmașă la coroană deoarece cei trei unchi ai săi care erau înaintea ei în linia tronului- George IV, Frederik duce de York și William IV- nu au avut urmași legitimi care să le supraviețuiască. Blândă și vivace, Victoria era pricepută la desen și pictură, educată acasă de o guvernantă, avea un talent deosebit la memorialistică, ținând zilnic un jurnal care va face deliciul cititorilor. Continue reading

Victoria- regina care a creat Imperiul Britanic

regina victoria

Victoria s-a născut la Palatul Kensington din Londra pe 24 mai 1819, ca singura fiică a lui Edward, duce de Kent, al patrulea fiu al lui George al III-lea. Tatăl ei a murit la puțin timp după nașterea sa și a devenit urmașă la coroană deoarece cei trei unchi ai săi care erau înaintea ei în linia tronului- George IV, Frederik duce de York și William IV- nu au avut urmași legitimi care să le supraviețuiască. Blândă și vivace, Victoria era pricepută la desen și pictură, educată acasă de o guvernantă, avea un talent deosebit la memorialistică, ținând zilnic un jurnal care va face deliciul cititorilor. Continue reading

Copilăria lui Tudor Arghezi

tudor arghezi

Data nașterii lui Ion N. Theodorescu (Tudor Arghezi) este neclară. Anul este 1880, dar ziua este sursă de controverse. Pe piatra funerară, poetul a cerut să fie dăltuit: ”Născut la 21 mai în București, cu origini pământești din Gorj și înhumat aici la Mărțișor”. Certificatul de naștere spune că Ion N. Theodorescu s-a născut pe 23 mai 1880 ca fiu al lui Nae Theodorescu și al Mariei Theodorescu. Continue reading

Cristofor Columb- cel care a (re)descoperit America

cristofor columb

Navigatorul și exploratorul Cristofor Columb s-a născut în 1451 la Genova. Primele călătorii pe o corabie le-a facut în adolescență pe Mediterana. Columb la maturitate și-a dorit să găsească un nou drum spre Asia, dar cel mai aproape de acest continent a fost în aceste călătorii mediteraneene, când a ajuns în insula greceasă Chios, aflată atunci sub stăpânire genoveză. Continue reading

Mănăstirea Cozia- unicul loc în care putem vedea chipul lui Mircea cel Bătrân

Manastirea Cozia istorie

Primul care a făcut o ctitorie la Cozia este Radu I, tatăl lui Mircea cel Bătrân. Știm acest lucru din documentul nepotului său Mihail, fiul lui Mircea cel Bătrân, dat în 12 iunie 1418: ”amândorura mănăstirilor care sunt zidite de moșul domniei mele și de părintele domniei mele, de la Cozia, a sfintei începătoarei de viață Troițe, și a Sfintei Bunei Vesitiri, care iaste la Cotmeana”. Continue reading

Rovine- momentul de glorie al lui Mircea cel Bătrân. Cum au văzut turcii lupta

batalia de la rovine

În anul 1393 turcii ajung pe toată linia Dunării vecini cu Mircea cel Bătrân. Chiar și unele posesiuni ale domnitorului român în Dobrogea, de exemplu Silistra, cad în mânile otomanilor. În primăvara lui 1394, Mircea trimite o oaste care a alungat garnizoana turcă instalată la Karinovasî(la sud de munții Balcani), domnul fiind încurajat în această întreprindere de conflictul dintre Baiazid și unii emiri din Asia Mică. Ca răspuns la acțiunea lui Mircea, sultanul strânge 40.000 de oșteni pentru a-l pedepsi. La acestă cifră se adaugă și soldații oferiți de vasalii sârbi Marko Kraljevic din Prilep și Constantin Dragas din Velbuzd. Cele mai multe cronici sârbești datează lupta de la Rovine pe 10 octombrie 1394, dar un document bizantin din septembrie 1395, arătând grija împărătesei bizantine Elena Dragas pentru pomenirea tatălui ei căzut – Marko Kraljevic de altfel- se menționează data de 17 mai 1395. Cei mai mulți istorici contemporani dau ca dată a bătăliei cea de-a doua variantă. Rovine este un toponim neprecizat, probabil pe malurile unui râu mai important al țării. Victoria reputată de Mircea a pus în lumină tactica militară folosită de atâtea ori în cursul evului mediu de români cu distrugerea bunurilor materiale și pustiirea teritoriului aflat în calea dușmanilor. Iată cum au refectat evenimentul cronicile contemporane. Continue reading

Nicolae Grigorescu- pictorul sufletului românesc

Nicolae Grigorescu

Nicolae Grigorescu s-a născut pe 15 mai 1838 și este primul dintre fondatorii picturii române moderne, urmat de Ion Andreescu şi Ştefan Luchian, a devenit un simbol pentru tinerele generaţii de artişti care, în primele decenii ale secolului al XX-lea, căutau să identifice şi să aducă la lumină valorile spiritualităţii româneşti. A văzut lumina zilei în satul Pitaru (Dâmboviţa), fiind al şaselea copil al lui Ion şi al Mariei Grigorescu. În 1843, când îi moare tatăl, familia se mută la Bucureşti, în mahalaua Cărămidarilor, în casa unei mătuşe. A moştenit talentul de la unchiul Ghiţă, primul care i-a pus cărbunele în mâna să deseneze. În anii şcolii primare a început să aducă un ban în casă realizând iconiţe şi vânzându-le pe la târguri. După o timpurie ucenicie (1848-1850), în atelierul pictorului ceh Anton Chladek, execută icoane pentru bisericile din Băicoi şi mănăstirea Căldăruşani. Continue reading

Ultimele clipe din viața lui Alexandru Ioan Cuza

alexandru ioan cuza

După abdicarea din 1866, Alexandru Ioan Cuza a trăit în stăinătate. Inițial a locuit la Paris din aprilie 1866 sub numele de Alexandru Adam. În septembrie 1867, s-a mutat la Oberdöbling, lângă Viena. Pe 21 mai 1870, fostul domnitor vindea casa din Austria și, la prescripțiile medicului, pleacă în Italia. Continue reading

Se împlinesc 60 de ani de la moartea lui Camil Petrescu

Citat-Camil-Petrescu

Anii de după al doilea război mondial nu au mai adus pentru Camil Petrescu creații literare care să se ridice la nivelul unor opere precum ”Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” sau ”Patul lui Procust”. Vremurile se schimbaseră, iar noul sistem nu agrea talentul literar autentic, ci doar pe cel militant socialist. Continue reading

Cum se făcea un ziar acum 100 de ani

ziar interbelic

Pentru a te apuca de gazetărie la începutul veacului XX îți trebuiau două lucruri: bani și inițiere în meserie. Fără o practică îndelungată, mai ales din partea directorului, se pierdeau mulți bani și ziarul își înceta existența. Dacă în Anglia de exemplu, proprietarii își angajau directori, la noi, cu excepția oficioaselor politice, directorii erau și propietarii publicațiilor. Ei puteau să nu scrie un rând, dar erau sufletul activității. De obicei directorul venea primul la sediu, deschidea corespondența, dădea secretarului de redacție tot ceea ce ținea de redacție și administratorului tot ceea ce ținea de administrație. Directorul frunzărea celelalte ziare, constata lipsurile din gazeta lui, împărțea critici și laude( cele din urmă din ce în ce mai puține). Dacă era șeful unei publicații politice, primea vizite numeroase, din care afla care trebuia să fie conduita publicației în anumite instanțe. Toate aceste directive erau apoi comunicate secretarului de redacție. Continue reading