Copilăria și adolescența lui Mihai Eminescu

Mihai Eminescu

Mihai Eminescu s-a născut pe 15 ianuarie 1850. Tatăl, Gheorghe Eminovici, era mic boier cu intenții bune față de copii, dorind să-i trimită la studii în străinătate. Nutrea idei pozitive, dar nu a reușit să își apropie odraslele, fiind un autoritar de modă veche. Mai blândă și miloasă, Raluca, soția boierului Eminovici, va fi mai apropiată de copii. Continue reading

Bătălia de la Vaslui- cea mai mare înfrângere a otomanilor în fața românilor

batalia-de-la-vaslui

Sfârșitul anului 1474 nu a adus o situație prea bună pentru sultanul Mahomed al II-lea Cuceritorul Constantinopolului. Ștefan cel Mare îi amenința influența în Țara Românească, iar Ungaria reintra în luptă dorind și ea să își impună domniația în Valahia. Mahomed ia decizia de a organiza o expediție la nordul Dunării pentru a scoate Moldova din coaliția adversarilor săi. Drept urmare i-a poruncit lui Soliman Hadâmbul(Eunucul), beilerbeiul(prefectul) Rumeliei, ale cărui oști asediau atunci cetatea albaneză Shkodra(Scutari), aflată în stăpânirea venețienilor, să întreprindă o campanie de iarnă în Moldova. Faptul că dorea o expediție de iarnă arată cât de important era statul lui Ștefan, într-o epocă în care campaniile militare se duceau vara, când soldații aveau de unde să jefuiască hrană. Totul avea să se sfârșească pentru sultan cu una din cele mai mari înfrângeri din istoria turcilor, la Podul Înalt-Vaslui. Continue reading

Cum au văzut turcii înfrângerea de la Vaslui?

kimg452

Bătălia de la Vaslui-Podul Înalt, din 10 ianuarie 1475, între Imperiul Otoman şi Moldova, a fost cea mai importantă victorie a domnitorului Ştefan cel Mare (1457 – 1504) împotriva turcilor. Evenimentul are loc atât ca urmare a întreruperii plăţii tributului de către Ştefan, în 1473 – tributul era plătit încă din vremea lui Petru Aron din 1456 –, cât şi a încercărilor domnului Moldovei de a scoate Ţara Românească de sub influenţa Porţii, prin înlăturarea lui Radu cel Frumos (1473–1474). În acelaşi timp, otomanii doreau extinderea influenţei la Marea Neagră, prin dobândirea Chiliei şi a Cetăţii Albe. Continue reading

Unele dintre cele mai frumoase scrisori ale lui Ion Creangă către Mihai Eminescu

eminescu-creanga

Prietenia dintre Mihai Eminescu și Ion Creangă este una dintre cele mai importante din istoria literaturii române și este ilustrată cu prisosință de scrisorile dintre cei doi.

”Bădie Mihai,

Ai plecat și mata din Ieși, lăsând în sufletul meu multă scârbă și amăreală. Să deie Dumnezeu să fie mai bine pe acolo, dar nu cred. Munteanul e frate cu dracul, dintr-un pol el face doi; ș-apoi dă, poate nu-s cu inima curată când grăiesc de fratele nostru că-i cu dracul, în loc să fie cu Dumnezeu. Continue reading

Povestea vieții lui Ion Creangă

ion-creanga

Așa cum îi șade bine unui povestitor, cel puțin o parte din viața lui Ion Creangă este învăluită în mister. Nu știm exact data nașterii: fie 1 martie 1837 cum afirma scriitorul, fie 10 iunie 1839 după cum spune o mitrică (”certificat de naștere”). Din 1832, potrivit Regulamentului Organic, biserica trebuia să țină evidența populației, însă cel puțin până în timpul lui Cuza, aceste documente nu sunt întotdeauna exacte. Cei mai mulți biografi ai lui Creangă aleg data de 1 martie 1837. Continue reading

Povestea pozei de la Revoluție care a făcut înconjurul lumii. Gavroche de România

gavroche-de-romania

Florin Vieru, adică „Gavroche“, avea 14 ani în 1989 şi venea din comuna Dobroeşti. El era cel de-al nouălea copil al văduvei Vieru. În dimineaţa aceea scăpase de îndatorirea lui principală, aceea de a sta la coadă la pâine, şi bătea mingea în stradă cu tovarăşii săi de joacă. „Veneau oamenii din Bucureşti şi se adunau în faţa Primăriei din Dobroeşti. Au început să strige «Jos comunismul!». “Atunci ne-am lipit şi noi de ei şi am intrat în primărie unde am distrus tot ce era legat de comunism”, îşi aminteşte „Gavroche”. Continue reading

Se împlinesc 25 de ani când Petre Țuțea a trecut la cele veșnice

petre-tutea

În august 1964, Petre Țuțea, cântărind doar 53 de kilograme și având sănătatea șubrezită, este eliberat din Aiud în urma decretului de aministie generală. Va fi prins de acum într-o altă formă de privare de libertate, aceea a urmăririi lui continue, cu ochiul vigilent al Securităţii pironit în ceafă ca o armă. Încearcă să-și revină după „lunga călătorie în care fusese scos din viață”, redactând în anul 1965 un „Proiect pentru reforma economică a României” pe care îl trimite autorităților în dorința de a scoate România din criza politică în care se afunda: „Lucrarea a fost trimisă către secţia de Economie a Academiei Române. După câteva luni, a venit şi răspunsul. Era respinsă, pe motiv că nu fusese destul de bine ancorată în doctrina marxist-leninistă”. În primăvara anului 1968, Securitatea îi întocmește o „fișă personală” în cadrul unui „Referat cu propuneri de avertizare a numitului Ţuţea Petre”: „Fire de boem, dominat puternic de eul său, n-a acceptat să intre în câmpul muncii pe lângă faptul că nu este dispus «să se bage slugă la dârloagă» autocaracterizându-se ca om „inadaptabil la situaţia politică şi economică actuală”. Continue reading