I. Adunarea Naţională a tuturor Românilor din Transilvania, Banat şi Ţara Ungurească, adunaţi prin reprezentanţii lor îndreptăţiţi la Alba-Iulia în ziua de 18 Noiembrie/1 Decembrie 1918, decretează unirea acelor români şi a tuturor teritoriilor locuite de dânşii cu România. Adunarea Naţională proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al naţiunii române la întreg Banatul cuprins între râurile Mureş, Tisa şi Dunăre. Continue reading
Afectat de invazii și nesiguranță, perturbat econo mic, cu o conducere lipsită de autoritate și aproape fără armată, Imperiul Roman de Apus nu mai putea funcționa. Continue reading
La sfârșitul anului 1911, publicația “Noua revistă română” declanșa o acțiune de strângere de fonduri, în favoarea unuia dintre eroii Războiului de Independență, veteranul Grigore Ion, fost sergent în Batalionul 2 Vânători, nimeni altul decât cel care cucerise drapelul turcesc de la Grivița. “Noua revistă română” accentuează în demersul său ideea că “eroul este un factor necesar pentru conștiință națională” și încearcă să sensibilizeze, după 35 de ani, opinia publică, pentru sprijinirea (financiară și morală) a celui care adusese glorie armatei române. Numai că demersul publicației amintite avea să stârnească, așa cum scrie “Dimineața” din 6 ianuarie 1912, “oarecare zgomot”, în sensul în care o serie de “militari români care au luat parte la război” contestă eroismul lui Grigore Ion, afirmând că el este un erou “inventat” de generalul Candiano-Popescu (maior, în vremea războiului), în detrimentul adevăratului erou, Grigore al Lucai, fost sergent în Regimentul 16 Dorobanți: “(…) dacă eroul nu există, el trebuie inventat. Or, în cazul eroului de la Grivița, eroul exista. Ceva mai mult, nu există unul singur, ci doi, dintre care unul este erou, iar celălalt, fatalmente, un impostor”. Continue reading
Ziua de 12 ianuarie 1878 a rămas ca o pagină de referinţă în istoria României şi a armatei române. La această dată trupele române au ocupat Smârdanul, punct important în sistemul de apărare al Cetăţii Vidin. Era anul 1878. Principatele Române participă la Războiul ruso-turc. În urma acestui război, România obţine independența față de Imperiul Otoman. Eroii români care au luptat pentru independenţa României nu au lipsit nici de la această confruntare. Unul dintre aceştia a fost Peneş Curcanul, un sergent din Vaslui care a luptat eroic în războiul de independenţă. Continue reading
Anul revoluţionar 1848 a consacrat pentru totdeauna virtuţile patriotice şi jertfa de sine pentru idealurile democraţiei şi independenţei, ale pompierilor militari. Nici nu se vindecaseră rănile incendiului care a devastat Bucureştiul, în martie 1847, când, la 13 Septembrie 1848, sângele ostaşilor pompieri din Bucureşti şi a infanteriştilor, a înroşit cazarma din Dealul Spirii şi împrejurimile sale. Bătălia dein Dealu Spirii a fost ultima confruntare dintre forțe exclusiv românești și tucești. Lupte au mai fost în cadrul războiului de independență, dar atunci oștile României se aflau în coaliție cu cele ruse. În 1848 s-a consumat penultima ocupare a Bucureștiului de către otomani. Cea din urmă a fost în 1916-1918 în cadul alianței Imperiului Otoman cu Puerile Centrale, când inamicii României din primul război mondial au ocupat 2/3 din teritoriul României, inclusiv Capitala. Continue reading
Eu numai cu pandurii ţării, făr’ de nici un ostaş străin, voi face de nu să va mişca o iarbă din pământul ţării” (Tudor către Nicolae Glogoveanu, 5 februarie 1815).
„Pre balaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic, atât cele bisericeşti cât şi cele politiceşti, până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până când să le fim robi?… Ne ajunge, fraţilor, atâta vreme de când lacrămile de pe obrazele noastre nu s-au mai uscat!” (Tudor Vladimirescu, Proclamaţia de la Padeş, 23 ianuarie 1821). Continue reading
Constantin Mavrocordat a fost pe tron de șase ori la București și de patru ori la Iași între 1730 și 1769. Măsurile sale au vizat consolidarea puterii statului şi sporirea veniturilor fiscului prin protejarea contribuabilului de abuzurile autorităţilor şi ale boierilor. Multe dintre ideile înnoitoare au fost preluate de la austrieci, care stăpâniseră Oltenia între anii 1718 şi 1739, interval în care au introdus în acea regiune o serie de schimbări. Continue reading
Pontificatul lui Sixt al IV-lea (1471-1484) a debutat printr-un apel la cruciada antiotomană. Eforturile pentru realizarea unui front antiotoman nu au dat însă rezultatele sperate. În schimb, Sixt al IV-lea a rămas în istorie ca un mare sprijinitor al ştiinţei şi culturii. Printre altele, a reînnoit şi a îmbogăţit Biblioteca Vaticanului şi a ctitorit Capela Sixtină. Continue reading
La moartea sa, petrecută la vârsta de 33 de ani, Alexandru cel Mare era stăpânul celui mai întins imperiu existent vreodată. Înainte de a-şi da sfârşitul, împăratul a vrut să arate oamenilor că moartea nu alege şi că toţi suntem egali în faţa ei, fie că suntem cerşetori sau împăraţi. Continue reading
“Locuitorul ce nu ştie rugăciunea duminicii, îţi va spune toate isprăvile sale; şi, ce este mai mult, va atribui lui tot ce-i pare curios, mare, vitejesc şi chiar neînţeles în pământul nostru. Orice cetate, orice zid, orice val, orice şanţ, întreabă-l cine le-a făcut, el îţi va răspunde: Ştefan cel Mare. Orice pod, orice biserică, orice fântână, orice curte sau palat vechi, el le va raporta eroului său! Orice bunătate, orice aşezământ a cărui rămăşiţe se mai trăgănează până astăzi, orice legiuire omenească, orice puneri la cale înţelepte, Ştefan vodă le-a urzit, îţi va zice el, şi iar Ştefan vodă. Continue reading