Fidias- cel mai mare sculptor al lumii antice


fidias

În timpul războaielor greco-persane, Acropola, centrul și bastionul Atenei, fusese distrusă. O primă tentativă de reconstruire a fost abandonată din cauza costurilor prea mari. Abia în vremea lui Pericle care știuse cum să îmbogățească Polisul, s-a putut trece la reclădirea monumentelor avariate. Cel chemat să fie supervizor era Fidias, personajul care și-a sculptat numele în istoria universală prin capodoperele realizate.

Parthenon

Nu știm prea multe despre Fidias. Se presupune că s-a născut prin 490 î.Hr. Era fiu de pictor și cum era obiceiul pe vremea aceea, a urmat pașii părintelui. A devenit ucenic în atelierul lui Polignot din Thasos. Frescele pe care maestrul le realiza erau pline de personaje mitologice: ”Ulise în Infern”, ”Jefuirea Troiei” ”Troienele”. Aceste picturi erau adevărate filme artistice și stârniseră admirația Greciei întregi. Pictorul le oferea fără bani orașelor, mulțimindu-se cu un loc de dormit decent și mâncare. Fidias a schimbat rapid penelul cu dalta. În vremea aceea existau patru școli de sculptură care își disputau întâietatea: la Reggio, la Argos, la Egina și la Atena. Fidias le-a vizitat pe toate și a ”furat” de la fiecare meserie. Elenii tocmai ce descifraseră raportul dimensional pornind de cap, tors, picioare și ajungând la unghii. Fidias era însă nemulțumit de dimensiunile statuilor, erau prea mici, el prefera armonia măreției astfel că aproape toate realizările sale au fost monumentale.

Pericle

Pericle

Când Fidias a fost propus de Pericle să supervizeze construirea Parthenonului, toți au fost surprinși. Se pare că marele sculptor era deja încărcat de ani și plin de deziluzii când s-a apucat de Parthenon. S-a reprezentat pe sine într-o friză, bătrân, chel și trist. Spre deosebire de maeștrii de la care învățase, el era un veșnic nemulțumit de opera sa. Prin contract el trebuia doar să deseneze planul uriașei lucrări și să-i urmărească realizarea. Nu s-a putut abține și a sculptat trei statui ale zeiței Atena, două de proporții colosale, iar cealaltă, mai mică, din fildeș, aur și bătută cu pietre prețioase. Putem presupune că spre surprinderea artistului, statuia mai mică, Atena din Lemnos, a fost cea mai apreciată de contemporani. Zilnic șantierul de pe Acropole era vizitat de Pericle. El îi aducea însă și pe ceilalți oameni celebri ai cetății. Socrate venea cu elevii săi (printre care viitoare figuri celebre precum Alcibiade și Platon) ca să își țină lecțiile acolo. Anaxagoras, un filosof influent, urca nu neapărat pentru a vedea stadiul lucrărilor, ci să observe relațiile spațiale dintre corpurile cerești.

Anaxagoras

Anaxagoras

Se mai perindau Parmedine cu studentul său Zenon, veșnicul opozant, dar și Sofocle, Euripide, Aristofan. Foarte puțini erau născuți în Atena, dar erau îndemnați să vină în acest loc pentru a găsi un teren propice pentru operele și ideile lor, fapt care dovedește cât de importantă era Atena și la ce grad de dezvoltare ajunsese. Chiar când operele sale erau în centrul atenției, Fidias rămânea un mister. Trebuie să fi fost solitar și ursuz deoarece este singura mare personalitate a Atenei despre care nu s-a aflat nimic, nici din memorialistică, nici din scrierile vremii. Singura știre certă este cea a incriminării sale pentru furtul aurului și fildeșului care fuseseră date de guvernul cetății pentru executarea statuii. Lovitura era mai mult îndreptată spre Pericle, personajul care îl angajase și aflat acum era în conflict cu aristocrația ateniană. Fidias nu a putut justifica lipsa și a fost condamnat. Celebritatea era acum imensă încât sentința a provocat un scandal. Guvernul din Olimpia s-a oferit să acopere pierderea, doar să fie lăsat liber Fidias.

Statuia lui Zeus din Olimpia

Statuia lui Zeus din Olimpia

După eliberare, i s-a încredințat realizarea celei mai faimoase statui din aur și fildeș din istorie: Statuia lui Zeus din Olimpia. Fidias avea în sfârșit spațiul și resursele pentru a face ceva cu adevărat monumental. Deși l-a reprezentat pe regele zeilor așezat pe tron, l-a făcut înalt de peste 20 de metri și strălucind de atâta fildeș și aur. În ziua inaugurării, cei din Olimpia au spus: ”Sperăm să nu se ridice în picioare că atunci adio tavan”. Fidias era pentru prima oară mulțumit de ceea ce realizase. Sculptorul i-a cerut lui Zeus un semn că era satisfăcut. Conform legendei, Zeus a aruncat asupra templului un fulger, fapt care a fost interpretat ca de bun augur. Asupra morții lui Fidias, cândva în jurul anului 430 î.Hr, nu avem siguranța faptelor. Conform unor surse după ce a terminat treaba la Olimpia, s-a întors la Atena unde a fost aruncat în temniță, unde a și murit. Alte surse ne spun că s-ar fi dus în altă cetate și că acolo ar fi fost condamnat la moarte. Oricum el deja își pusese de ceva vreme amprenta asupra artei ce urma să vină.