Despre istoria Principatului Țării Românești așa cum o vedea Florian Aaron în Idee răpede de istoria Principatului Țării Românești

Iată Precuvântarea primului volum: „Nimic nu poate fi la o natie mai scump decât începutul său, numele ce-l poartă, pământul pe care lăcuieste, starea întru carea se află acum și grija de ceea ce poate să fie în vremea viitoare. La niște fii adevărati ai natiei pe carii i-a ajutat natura si au primit o crestere bună, încă nimic nu poate fi de mai mare interes decât cunostința de acele lucruri scumpe fac ființa nației si pe a lor însusi.Oricare dintr-însii, fie slujbaș obstesc, fie particular, din curiositate sau trebuintă de multe ori este adus la astfel de împrejurări ca să întrebe, să cerceteze si să caute cu tot dinadinsul după izvorul din care poate afla acele lucruri ce sânt de cea mai mare importantă atât pentru întrega nația sa, cât, de multe ori, si pentru sine singur. În neastâmpărarea cea grea în care se află oricare iubitor de adevăr fiu al natiei si se înfătisează ideea istoriei patriei, oglinda cea magică veacurilor trecute, icoana cea adevărată a vremii de acum si cheia cea de mare pret cu care se descuie oarecum si ascunsurile viitoriului. Aceasta odihneste, multumeste si mângăie curiozitatea sau trebuinta tuturor celor ce se interesează a cunoaste lucrurile acele nepretuite ale natiei; într-însa ca dintr-un hrisov sigur sânt scrise cu slove de aur drepturile unei natiuni pentru începutul, numele si pământul său, într-însa se află deosebitele acele întâmplări si împrejurări care au adus natia în starea aceea de cultură sau de barbarie ,de lumină sau de întuneric, de fericire sau de nefericire întru care se află si tot printr-însa poate cineva să îndrăznească a pătrunde oarecum si în întunerecul viitorului si să se apropie cu ideea de soarta ce asteaptă pre acea natiune”.

Rolul istoriei naționale

Românii au trebuință astăzi să se întemeieze în patriotism și în curaj și să câștige statornicie în caracter. Aceste rezultate credem că s-ar dobândi când ei ar avea o bună istorie națională și când aceasta ar fi îndestul răspândită. Privind acel șir de veacuri în care părinții noștri au trăit, și la chipul cu care ei s-au purtat în vieața lor soțială, noi am căutat să dobândim virtuțile lor și să ne ferim de greșelile în care au picat.

Nicolae Bălcescu, Cuvânt preliminariu despre izvoarele istoriei românilor, în Magazin istoric pentru Dacia, 1845

Influența Franței în Țările Române

Orice român are două patrii, mai întâi pământul în care s-a născut și apoi Franța(…) Franța ne-a crescut, ne-a învățat carte. Scânteia care încălzește patria noastră am luat-o de la căminul Franței. Amintește Franței că suntem fiii ei, că ne-am luptat pentru dânsa pe baricade. Adaugă că ceea ce am făcut, după pilda ei am fpcut, că timpul calculelor stâmbe ale politicii a trecut, că noi suntem de altminteri paza ei dinspre Rusia și că sângele nostru vărsat ar cădea asupra ei

Scrisoarea lui Ion. C. Brătianu și C.A. Rosetti către Edgar Quinet din 26 iunie 1848

Portretul lui Ion-Heliade-Rădulescu

Acest om de compactie (constituție) este slab și din-afară nu arată mult, dar duhul lui cu atâta este mai nepregătitoriu, și mie mi se pare că nu alta decât focul naționalismului și al patriotismului l-au stors așa. Ține tipografie propie din zece teascuri, litere încă acolo acasă le varsă și le tipărește tot întruna, iar că nu poate lucra cât vrea, pricina o zice lipsa cea mare de tipografi. Domnnul Eliade ne-a descoperit nouă multe din cele ce simțesc patrioții cei buni ai Valachiei aspura țarului, care de-ar da prilej în tot ceasul ar fi gata a înghiți Valachia și Moldova.

Cu toate acestea, Eliade ne asigură cum că cine vrea astăzi să stingă naționalitatea românească, să nădușă patriotismul și să înghită acele țări, nu face alta decât să oprească cu degetul vântul.

George Barițiu, Călătoria primă în Muntenia