Cine a luat steagul turcesc de la Griviţa? Eroii de la 1877, bălăcăriţi în presa de acum 100 de ani

cine

La sfârșitul anului 1911, publicația “Noua revistă română” declanșa o acțiune de strângere de fonduri, în favoarea unuia dintre eroii Războiului de Independență, veteranul Grigore Ion, fost sergent în Batalionul 2 Vânători, nimeni altul decât cel care cucerise drapelul turcesc de la Grivița. “Noua revistă română” accentuează în demersul său ideea că “eroul este un factor necesar pentru conștiință națională” și încearcă să sensibilizeze, după 35 de ani, opinia publică, pentru sprijinirea (financiară și morală) a celui care adusese glorie armatei române. Numai că demersul publicației amintite avea să stârnească, așa cum scrie “Dimineața” din 6 ianuarie 1912, “oarecare zgomot”, în sensul în care o serie de “militari români care au luat parte la război” contestă eroismul lui Grigore Ion, afirmând că el este un erou “inventat” de generalul Candiano-Popescu (maior, în vremea războiului), în detrimentul adevăratului erou, Grigore al Lucai, fost sergent în Regimentul 16 Dorobanți: “(…) dacă eroul nu există, el trebuie inventat. Or, în cazul eroului de la Grivița, eroul exista. Ceva mai mult, nu există unul singur, ci doi, dintre care unul este erou, iar celălalt, fatalmente, un impostor”. Continue reading

Omul din spatele lui Peneș Curcanul

penes curcanul

Ziua de 12 ianuarie 1878 a rămas ca o pagină de referinţă în istoria României şi a armatei române. La această dată trupele române au ocupat Smârdanul, punct important în sistemul de apărare al Cetăţii Vidin. Era anul 1878. Principatele Române participă la Războiul ruso-turc. În urma acestui război, România obţine independența față de Imperiul Otoman. Eroii români care au luptat pentru independenţa României nu au lipsit nici de la această confruntare. Unul dintre aceştia a fost Peneş Curcanul, un sergent din Vaslui care a luptat eroic în războiul de independenţă. Continue reading

Bătălia din Dealul Spirii- ultima luptă dintre români și turci

spirii1

Anul revoluţionar 1848 a consacrat pentru totdeauna virtuţile patriotice şi jertfa de sine pentru idealurile democraţiei şi independenţei, ale pompierilor militari. Nici nu se vindecaseră rănile incendiului care a devastat Bucureştiul, în martie 1847, când, la 13 Septembrie 1848, sângele ostaşilor pompieri din Bucureşti şi a infanteriştilor, a înroşit cazarma din Dealul Spirii şi împrejurimile sale. Bătălia dein Dealu Spirii a fost ultima confruntare dintre forțe exclusiv românești și tucești. Lupte au mai fost în cadrul războiului de independență, dar atunci oștile României se aflau în coaliție cu cele ruse. În 1848 s-a consumat penultima ocupare a Bucureștiului de către otomani. Cea din urmă a fost în 1916-1918 în cadul alianței Imperiului Otoman cu Puerile Centrale, când inamicii României din primul război mondial au ocupat 2/3 din teritoriul României, inclusiv Capitala. Continue reading

Vorbe de duh ale lui Tudor Vladimirescu

Tudor_Vladimirescu

Eu numai cu pandurii ţării, făr’ de nici un ostaş străin, voi face de nu să va mişca o iarbă din pământul ţării” (Tudor către Nicolae Glogoveanu, 5 februarie 1815).

„Pre balaurii care ne înghit de vii, căpeteniile noastre, zic, atât cele bisericeşti cât şi cele politiceşti, până când să-i suferim a ne suge sângele din noi? Până când să le fim robi?… Ne ajunge, fraţilor, atâta vreme de când lacrămile de pe obrazele noastre nu s-au mai uscat!” (Tudor Vladimirescu, Proclamaţia de la Padeş, 23 ianuarie 1821). Continue reading

Constantin Mavrocordat- cel care a domnit de cele mai multe ori în Țările Române

const

Constantin Mavrocordat a fost pe tron de șase ori la București și de patru ori la Iași între 1730 și 1769. Măsurile sale au vizat consolidarea puterii statului şi sporirea veniturilor fiscului prin protejarea contribuabilului de abuzurile autorităţilor şi ale boierilor. Multe dintre ideile înnoitoare au fost preluate de la austrieci, care stăpâniseră Oltenia între anii 1718 şi 1739, interval în care au introdus în acea regiune o serie de schimbări. Continue reading

Cum îl vedea Europa pe Ștefan cel Mare?

stefan cel mare

Pontificatul lui Sixt al IV-lea (1471-1484) a debutat printr-un apel la cruciada antiotomană. Eforturile pentru realizarea unui front antiotoman nu au dat însă rezultatele sperate. În schimb, Sixt al IV-lea a rămas în istorie ca un mare sprijinitor al ştiinţei şi culturii. Printre altele, a reînnoit şi a îmbogăţit Biblioteca Vaticanului şi a ctitorit Capela Sixtină. Continue reading

Câte biserici a înălțat Ștefan cel Mare?

manastirea voronet stefan cel mare

“Locuitorul ce nu ştie rugăciunea duminicii, îţi va spune toate isprăvile sale; şi, ce este mai mult, va atribui lui tot ce-i pare curios, mare, vitejesc şi chiar neînţeles în pământul nostru. Orice cetate, orice zid, orice val, orice şanţ, întreabă-l cine le-a făcut, el îţi va răspunde: Ştefan cel Mare. Orice pod, orice biserică, orice fântână, orice curte sau palat vechi, el le va raporta eroului său! Orice bunătate, orice aşezământ a cărui rămăşiţe se mai trăgănează până astăzi, orice legiuire omenească, orice puneri la cale înţelepte, Ştefan vodă le-a urzit, îţi va zice el, şi iar Ştefan vodă. Continue reading

Nicolae Bălcescu despre istoria veche a românilor

web-bc483lcescu1

“Adusă de marele Traian în Dacia după nimicirea locuitorilor ei, favorizată de împăraţii următori, de care atârna d-a dreptul această ţară, colonia romană, în vreme de 160 ani ajunse într-o stare foarte înfloritoare şi una din cele mai frumoase provinţe ale întinsei împărăţii romane. Mai mult de 70 cetăţi, împreunate cu drumuri minunate aşternute cu piatră, basilicele, templurile, amfiteatrele, băile, apeductele, ale căărorî ruine incă se găsesc, ne-o dovedesc îndestul. Dar alături cu această mare civilizaţie materială, două rele mari care mistuia împărăţia şi care îi pregăti căderea: robia şi proprietatea cea mare trebuiră a produce şi în noua colonie relele lor, înghiţind cu încetul proprietăţile mici, ce fiecare colon dobândise la început, şi substituind robii la oamenii liberi. Continue reading