Povestea poeziei ”Hora Unirii”


theodor aman-hora-unirii-craiova

Vasile Alecsandri a fost unul dintre fruntașii revoluției de la 1848. Mișcarea din Moldova a avut un caracter pașnic, fiind denumită în epocă „revolta poeților”. Spre deosebire de Transilvania și Țara Românească unde revoluția a căpătat aspecte dramatic, în Moldova s-a produs o revoluție a ideilor, a drepturilor în conformitate cu situația din apusul Europei. La 27 martie 1848, la o întrunire a tinerilor care a avut loc la hotelul Petersburg din Iași, a fost adoptată o petiție în 16 puncte adresată domnitorului Mihail Sturdza, act redactat de catre Vasile Alecsandri.

După înfrângerea mișcării pașoptiste Vasile Alecsandri este exilat. În vara lui 1848 se afla în Bucovina, pe atunci sub stăpânire austriacă, unde mai erau circa 50 de fruntași ai tineretului revoluționar moldovean, printre care Alexandru Ioan Cuza, Costache Negri, D. Canta și Alecu Russo. Acestora li s-a adăugat și Mihail Kogălniceanu, care avusese un conflict cu fiul domnitorului. În august 1848 este redactat un program în 36 de puncte, care a fost publicat de Kogălniceanu sub titlul „Dorințele partidei naționale din Moldova” unde se propunea Unirea Moldovei cu Țara Românească: „Pe lângă aceste radicale instituții, singurele care ne pot regenera patria, apoi partida națională mai propune una, ca cunună tuturor, ca cheia bolții, fără care s-ar prăbuși tot edificiul național: aceasta este Unirea Moldovei cu Țara Românească, pe temeiul puncturilor de mai sus, și care se vor putea modifica de către Adunarea Obștească Constituantă a ambelor țări unite; o unire, dorită de veacuri de toți românii cei mai însemnați, a amânduror Principatelor, o unire pe care, după spiritul timpurilor, cu armele în mână au vroit să o săvârșească Ștefan cel Mare și Mihai Viteazul, care și ajunsese a se intitula: Cu mila lui Dumnezeu, Domn al Țării Românești, al Moldovei și al Ardealului”.

După ce călătorește prin Austria și Germania, Alecsandri se stabilește la Paris. Din perioada exilului datează poeziile de expresie patriotică: ”Adio Moldovei” și ”Sentinela română”. În mai 1849 pleacă, împreună cu ceilalți exilați, la Brașov, apoi în Bucovina, iar în toamnă la Paris. Se întoarce în țară în decembrie. În 1853 izbucnește războiul Crimeii între Rusia și Imperiul Otoman, iar în 1856 cu ocazia tratativelor de pace de la Paris s-a pus problema unirii Principatelor Dunărene. Prin adunările ad-hoc ce urmau să se țină la Iași și București, soarta unificării urma să fie decisă. Pentru însuflețirea generală a populației Vasile Alecsandri scrie și publică pe 14 iunie 1856, în Steaua Dunării, revista lui Mihail Kogălniceanu, poezia „Hora Unirii”, titlul original fiind ”Hora Unirei”. Această creație, pentru care Alexandru Flechtenmacher a compus muzica, se cântă de fiecare dată pe 24 ianuarie când se aniversează alegerea lui Cuza drept domnitor al Valahiei și înfăptuirea Unirii.

Hai să dăm mână cu mână
Cei cu inimă română,
Sa-nvârtim hora frăției
Pe pământul României!

Iarba rea din holde piară!
Piară dușmănia-n țară!
Între noi să nu mai fie
Decât flori și omenie!

Măi muntene, măi vecine
Vino să te prinzi cu mine
Și la viață cu unire
Și la moarte cu-nfrățire!

Unde-i unul nu-i putere
La nevoi și la durere
Unde-s doi puterea crește
Și dușmanul nu sporește!

Amândoi suntem de-o mamă
De-o făptură și de-o seamă,
Ca doi brazi într-o tulpină
Ca doi ochi într-o lumină.

Amândoi avem un nume,
Amândoi o soarta-n lume.
Eu ți-s frate, tu mi-ești frate,
În noi doi un suflet bate!

Vin’ la Milcov cu grăbire
Să-l secăm dintr-o sorbire,
Ca să treacă drumul mare
Peste-a noastre vechi hotare,

Și să vadă sfântul soare
Într-o zi de sărbătoare
Hora noastră cea frățească
Pe câmpia românească!

Dacă sunteți pasionați de istorie la fel de mult ca noi și puteți oferi un mic ajutor financiar pentru a menține în viață site-ul, vă rugăm să dați click aici