Se împlinesc 400 de ani de la moartea e. „A fi sau a nu fi, asta-i întrebarea”


citat william shakespeare

Asemenea oricărui personaj celebru, Shakespeare este o figură care prin tot ce a făcut a câștigat aprecierea tuturor generațiilor. Din 26 aprilie 1564 avem actul de botez al lui William Shakespeare. Dacă este să ne luam după tradiția anglicană de botez la trei zile după naștere rezultă că a venit pe lume în 23 aprilie. Este aproape sigur că a urmat câțiva ani cursuri la ”Grammar School” din Stratford unde a studiat texte în greacă și latină aparținând lui Esop, Cezar, Virgiliu, Horațiu, Ovidiu, opere care apoi și vor pune amprenta pe scrierile sale.

Pentru perioada 1576-1582 nu există documente semnificative. Primii săi biografi, cei din a doua jumătate a secolului al XVII-lea, îl dau ucenic de măcelar, dar și braconier, ambele informații ridicând însă semne de întrebare asupra veridicității lor. În 1582 s-a căsătorit cu Anne Hathaway care era cu 8 ani mai în vârstă ca el. Au avut trei copii: Susanna și doi gemeni, un băiat, Hamnet și o fată, Judith. După nașterea lui Judith(1585) va pleca la Londra unde a început să redacteze primele piese în 1589. Sunt peste 80 de variante în care a fost scris numele dramaturgului. El însuși le semna: “Willm Shaksp”, “William Shakespe”, “Wm Shakspe”, “William Shakspere”, ”Willm Shakspere” și “William Shakspeare”. Nu există vreo variantă de semnătură cu actuala ortografiere a numelui său, “William Shakespeare”. Aceste variațiuni au avut loc deoarece limba engleză nu începuse să fie standardizată și se scria efectiv ”după ureche”, cum se aude, așa se scrie.

Abia spre sfârșitul vieții sale, în 1611, a apărut Biblia regelui Iacob. Monarhul ordonase învățaților de la curtea sa să traducă în engleza vorbită de popor Sfânta Scriptură, astfel încât această versiune(accesibilă și ca preț), pe care o putea citi și înțelege oricine, a devenit prima încercare de standardizare a limbii engleze. Deseori Shakespeare juca în propiile creații, spre exemplu fantoma în ”Hamlet” și Adam în ”Cum vă place”. Deoarece în vremea aceea nu existau drepturi de autor și plagiatul era în floare, actorii săi primeau primele replici cu puțin timp înainte de începerea piesei, iar următoarele urmau să le fie șoptite pe parcurs. Operele sale au început să fie din ce în ce mai apreciate, fapt care i-a adus o avere însemnată. Astfel, și-a putut permite să-și cumpere în Stratford-upon-Avon cea de-a doua casă ca mărime din localitate și să dezvolte afaceri în zonă. Mai mult, între 1592 și 1594, datorită izbucnirii ciumei, teatrele au fost închise. Deoarece nu era cerere de piese de teatru, William Shakespeare s-a (re)apucat de scris poezie. Agonisise atât de mult în doar 3 ani încât își permitea să trăiască liniștit și fără să fie plătit.

Un fapt interesant al vremii: lumânările erau foarte scumpe, fiind utilizate doar în caz de urgență. Este probabil ca Shakespeare să își fi scris opera de obicei în timpul zilei. Dacă asupra acestui fapt planează nesiguranța, faptul că piesele sale au fost jucate în epocă doar de bărbați, este o certitudine. Femeile nu aveau dreptul să fie actrițe, astfel încât rolurile feminine erau jucate de obicei de adolescenți sau tineri. Textul pieselor ”Hamlet” și ”Antoniu și Cleopatra” face rerferire la acest lucru.

Averea i-a permis ca la Londra să devină în 1599 acționar al teatrului ”Globe” cu o participațiune de 10%, pentru ca în 1608 să ia 1/7 și la teatrul Blackfriars. Dacă până acum norocul îi surâsese, pe 29 iunie 1613, în timpul piesei Henric al VIII-lea, la teatrul Globe a izbucnit un incendiu care a distrus complet clădirea. Sir Henry Wotton își amintește oarecum diferit evenimentul: ”A fost ziua fatală a acelei minunate clădiri, dar nu s-au prăpădit decât lemnul și paiele, precum și câteva haine uitate. Unui singur om i s-au aprins pantalonii și poate că acesta ar fi ars dacă n-ar fi avut fericita inspirație să stingă focul cu bere din sticle”. Teatrul a fost reconstruit, fiind unul dintre cele mai frumoase ale vremii, dar și printre cele mai moderne.

Pe 23 aprilie 1616, de ziua sa, William Shakespeare a trecut la cele veșnice și pe 25 a fost înmormântat la biserica Trinity din Stratford. Moartea pare să fi survenit brusc, deoarece exact cu o lună în urmă scriitorul își redactase testamentul în care declara că este într-o stare perfectă ”a sănătății și memoriei”. Într-o relatare neconfirmată, Ben Jonson(prietenul și rivalul lui Shakespeare) ar fi întreprins în 1619 o călătorie pe jos între Londra și Edinburgh unde ar fi mărturisit scriitorului scoțian William Drummond că a luat parte în 1616 la un chef de pomină cu Shakespeare care ”a murit în urma febrei contractate”. Prin intermediul ultimelor dorințe a lăsat diverse cadouri unor persoane, dar propietățile au revenit fiicei Susanna. Soția a primit ”al doilea cel mai bun pat al meu” și lenjeria acestuia. Cel mai bun pat a rămas pentru oaspeții din casa sa, astfel încât numele de familile să nu fie cumva pătat.

Julieta: Noapte bună, noapte bună! Aşa mâhnire dulce-i despărţirea, c-aş sta să-ţi spun tot “noapte bună” până-n zori.

One thought on “Se împlinesc 400 de ani de la moartea e. „A fi sau a nu fi, asta-i întrebarea””

Leave a Reply