Politica externă a lui Mircea cel Bătrân a fost dominată de un fapt capital: primejdia otomană. Toate războaiele se fac cu turcii, nici măcar unul cu maghiarii, modovenii sau polonezii. Rezistența îndelungată- provocând admirația adversarilor înșiși- a avut un rezultat de cea mai mare însemnătate: a păstrat ființa statului muntean. În timp ce Bulgaria cădea sub loviturile lui Baiazid și era prefăcută în pașalâc pentru aproape 500 de ani, în timp ce Serbia avea la scurt timp aceeași soartă, Țara Românească a putut rezista și a asigurat astfel continuitatea vieții politice. Fapt capital, deoarece fără această viață politică, cele mai multe din manifestările ulterioare, până în secolul al XIX-lea ar fi fost altele. Continue reading →