Ca urmare a abdicării silite a regelui Mihai, comuniștii hotărâseră să-i expulzeze pe toți reprezentanții fostei case domnitoare. În noaptea de 30/31 decembrie 1947, principesa Ileana a fost sunată de administratorul său din București, care i-a comunicat că Petru Groza dorea să vorbească cu ea. În dimineața lui 31 decembrie, principesa a pornit cu mașina spre București. Continue reading
După ce în 1600 Mihai Viteazul își vede năruită Unirea, fostul domnitor pleacă la Habsburgi pentru a-și reface armata. La 13 ianuarie 1601 Mihai intră în capitala Austriei cu aproximativ 30 de însoţitori şi 16 trăsuri. Cu câteva zile înainte se luaseră măsuri pentru primirea lui şi domnul român e găzduit la hanul Cerbul de Aur. La Viena se afla arhiducele Matei, fratele împăratului Rudolf, el însuşi mai târziu împărat; dintre toţi arhiducii rivali, el singur a înţeles mai bine folosul pe care Habsburgii l-ar avea sprijinind sincer pe domnul român, de aceea îl primește foarte bine, îi trimise o trăsură de paradă la intrarea în oraş şi intervine la curte pentru el. Domnul, în acele vremuri de pribegie, îi dăruiește la rândul său totuşi şase cai aleşi. Îndată ce se află în Ardeal de sosirea lui Mihai, ura neîmpăcată a nobililor împotriva lui iese din nou la iveală. Continue reading
Romanii au adus în Dacia cultura și civilizația latină prin intermediul coloniștilor care au clădit după chipul și asemănarea Romei o nouă provincie: Dacia Felix. Imperiul roman era prin excelență unul urban, acolo concentrându-se toate elementele care conduceau destinele statului ce transformase Marea Mediterană în ”lac” roman. Continue reading
Ionel Teodoreanu s-a născut pe 6 ianuarie 1897, la Iaşi. Urmează cursurile Facultăţii de Drept la Universitatea din Iaşi, obţinând în 1920 diploma de avocat. Profesează avocatura, dar în acelaşi timp este atras şi de beletristică, debutând în anul 1919 cu schiţa “Bunicii”, în revista ”Însemnări literare” a lui Mihail Sadoveanu şi a lui George Topârceanu. În aceeaşi revista publică şi seria de poeme în proză intitulate “Jucării pentru Lily”. În 1923 apare volumul de nuvele “Uliţa copilăriei”. Cel mai mare succes l-a avut cu romanul masiv “La Medeleni”, trilogie compusă din volumele “Hotarul nestatornic”, “Drumuri” şi “Între vânturi”, publicată în perioada 1925-1927 în revista ”Viaţa Românească”. În perioada 1930-1933, Ionel Teodoreanu deţine postul de director al Teatrului Naţional din Iaşi, singura funcţie oficială pe care o are de-a lungul vieţii, perioada în care practică avocatură şi scrie două ample române “Faţă din Zlataust” şi “Golia”. Trece la cele veșnice pe 3 februarie 1954. Continue reading
Ion Heliade-Rădulescu, născut pe 6 ianuarie 1802 la Târgovişte, a fost un filolog desăvârșit: poet, prozator, traducător, îndrumător literar şi animator cultural. Tatăl, Ilie Rădulescu, a fost căpitan de poteră, apoi a slujit o vreme ca polcovnic în armata rusească, dobândind şi o oarecare avere: o moşie în judeţul Ialomiţa şi o casă în Bucureşti. Mama, Eufrosina (născută Danielopol), era dintr-o familie de negustori greci sau aromâni stabiliţi în Bucureşti. Heliade-Rădulescu şi-a început instrucţia în greceşte, cu un dascăl Alexe şi abia la 10 ani învaţă să citească româneşte pe o carte cu slove chirilice. La moşie citeşte Alexandria, numeroase legende religioase şi populara carte a lui I. Barac, ”Istorie despre Arghir cel frumos” şi ”Elena cea frumoasă şi pustiită crăiasă”. Studiile greceşti şi le-a continuat la Bucureşti apoi, din 1814, la Academia Domnească de la Schitu Măgureanu. Aici, prin dascălul grec Constantin Vardalah, Heliade-Rădulescu capătă primele noţiuni de filosofie iluministă şi cunoaşte scrierile lui Voltaire, Rousseau, Montesquieu, Condillac, Destutt de Tracy. Retorica şi poetica le învaţă după Boileau, La Harpe, Marmontel şi Hugh Blair. Din şcoala grecească i-a rămas şi numele Eliad sau Eliade (după prenumele grecizat al tatălui), cu care a semnat multă vreme. Continue reading
Dintre toți cei care în jurul anului 1400 râvneau la tronul Moldovei, a biruit spre norocul poporului român, cel mai destoinic, Alexandru, fiul lui Roman, fostul domn. Am spus spre norocul nostru deoarece într-adevăr fericită a fost domnia lui. A durat mult, condiție indispensabilă pentru propășirea instituțiilor, a mărit temelia statului, l-a apărat când a trebuit, a organizat temeinic viața economică, a dat atenție celei bisericești, a căutat să păstreze liniște și pace, lucru rar într-o epocă de necontenite războaie și năvăliri. A fost o domnie cum puține au mai fost în zbuciumata istorie a Moldovei. Din aceste motive el a rămas în istorie cu numele “cel Bun”. Continue reading
La puțin peste 40 de ani, Creangă putea fi văzut vara pe prispa bojdeucii din Țicău, răsturnat într-un pat rustic, din care se scula greoi, în cămașa deschisă la piept, în pantaloni și papuci, cu abdomenul revărsat peste cingătoare. Drumurile zilnice din Țicău până la școala din Păcurari îl oboseau peste măsură. Oboseala nu era numai a corpolenței. Dacă ”Amintirile…” și ”Poveștile” îl aduseseră la lumea copilăriei mai întâi ca material literar, o împrejurare ereditară îl întoarce însă cu adevărat la Humulești, lângă amintirea Smarandei. Continue reading
În jurul abdicării regelui Mihai există și vor exista polemici. Despre proclamarea Republicii Populare Române, se poate spune cu certitudine că a fost făcută după un tipic stalinist perfectionat în răsăritul Europei. Continue reading
Mihai I
Prin grația lui Dumnezeu și voința națională
Rege al României
La toți de față și viitori, sănătate Continue reading
În Franța o poziție râvnită de multe doamne era cea de „amantă oficială a regelui”. Deși contradicție în termeni, (amanta este secretă) era un titlu de noblețe. La curtea Franţei era o obişnuinţă ca „preacucernicul suveran” să aibă, pe lângă soţie, şi un număr de amante. Henric al IV-lea avea chiar un harem de amanţi. Dintre toate metresele însă, cea mai vestită a rămas „madame de Pompadour”, amanta lui Ludovic al XV-lea. Continue reading