Români,

Un an de zbucium, de jertfe şi de lupte sfinte s-a încheiat. Un an de credinţe şi drepturi, de răspunderi grele şi de porunci sfinţite – începe. Urmând tradiţia românească şi creştină, care îndeamnă pe cârmuitori, în pridvor de An Nou, să deschidă porţi de lumină neamului, îmi deschid sufletul vouă, români de pretutindeni şi de toate vârstele, pentru ca, din frământarea cugetului meu şi din credinţa noastră, să durăm temelii noi pentru anul care începe. Anul 1941 a fost un an de răspântie în istoria neamului şi în fapta românească. Anul 1941 a început sub povara zdrobitoare a luptei dintre fraţi, pe care istoria noastră n-a cunoscut-o şi conştiinţa românească n-o va admite niciodată. El a dat prilej din primele zile, Armatei Române să-şi împlinească marea sa misiune de conservare a unităţii şi onoarei noastre […].

Cu setea neînfricată a dreptăţii, cu credinţa nezdruncinată în Dumnezeul strămoşilor noştri, am pregătit cu toţii după aceea – în inimi şi în faptă – Războiul nostru Sfânt. Şi, la 22 iunie, am înecat în valurile de sânge ale jertfei ostaşului român, graniţa prădării şi împilării pe care ne-o impuseseră duşmanii din Răsărit. Cu sprijinul aliaţilor noştri, Neamul Românesc nu numai cî şi-a recâştigat graniţele drepte pe care i le prăbuşise cotropirea rusă, dar a pornit spre plaiurile voievodale ale strămoşilor moldoveni, deschizând cer de libertate şi de siguranţă la Răsărit, împingând puhoiul care ne cotropea Ţara şi Legea.

Români,

Istoria va judeca războiul nostru din 1941 nu numai ca o luptă pentru drepturi şi pentru dreptate, ci ca o jertfă pentru credinţa creştină şi pentru civilizaţia Europei. Ne-am împlinit îndatorirea faţă de altarele strămoşilor şi am respectat istorica noastră misiune de a apăra, cu sânge românesc, Sud-Estul Europei. Aceasta a fost şi aceasta va rămâne misiunea noastră europeană […]

Români,

Lupta nu este sfârşită. În jurul nostru neamurile au încins brâu de foc pe întreg pământul. Iar la Răsărit stăruie încă urmele domniei întunericului. Anul 1942 va fi un an de lupte grele şi de judecăţi izbăvitoare. Încleştarea popoarelor va trebui să deschidă luminiş de viaţă nouă prin biruinţa drepturilor. Neamul Românesc nu poate ieşi din această frământare decât puternic şi sporit în drepturile şi onoarea lui, pentru că el a adus în această luptă sufletul credinţei, sângele jertfei şi onoarea dreptăţii. De aceea, Români, în acest prag de An Nou, priviţi cu încredere viitorul! […]

Români de pretutindeni,

Cu sufletul meu zbuciumat pentru voi, dar cu inima mea plină de credinţa voastră, vă spun:
Cu Dumnezeu, înainte!
Trăiască românii de pretutindeni! […]
Trăiască ROMÂNIA!