Drumul Japoniei către Pearl Harbor fusese stabilit încă de pe 13 aprilie 1941, când semnase un pact de neagresiune cu URSS în urmă căruia teoretic cele două state erau protejate împotriva unui război pe ambele fronturi, la fel cum făcuse în Europa pactul Ribbentrop-Molotov.

La ora 6.00 pe 7 decembrie 1941, primul val de avioane și-a luat zborul. Planul prevedea ca primul raid să atace la 7.45 dinspre vest, iar cel de-al doilea la 8.45 dinspre est, ambele având țintă navele și avioanele. Un al treilea val urma să distrugă intalațiile portuare și de combustibil astfel încăt Pearl Harbor să devină nefuncțional, iar americanii să-și mute flota în California pentru o perioadă. La ora 10 totul se terminase. Dintre cele 8 cuirasate, trei eșuaseră la țărm, unul fusese răsturnat iar celelalte fuseseră mai mult sau mai puțin avariate. Trei crucișătoare ușoare, trei distrugătoare și alte nave fuseseră scufundate sau avariate. Foarte important, submarinele scăpaseră. Doar 54 din cele 250 de avioane ale marinei scăpaseră neatinse sau erau reparabile, iar 166 din cele 231 de aparate ale forțelor aeriene trecuseră cu bine. Au pierit 2043 de militari și civili. Fiind duminică, mulți marinari erau la țărm și astfel au avut șanse mai mari de supraviețuire. Japonezii au pierdut 29 de avioane și 100 de oameni, dar, foarte important, cele 5 submarine au fost scufundate.

Atacul este considerat azi un semi-eșec. Japonezii, de teamă, nu au mai trimis și un al treilea raid care să facă într-adevăr complet inoperabil Pearl Harbor, după 6 luni acesta fiind complet refăcut. Instalațiile scăpând de bombardament, au fost foarte utile pentru repararea avariilor. În anul 1943, numărul de avioane pierdute de americani era echivalentul a doar 2 zile de producție, iar pentru 1944, în timp ce germanii construiau 40.000 de aparate, americanii fabricau 98.000.

Imediat după atac, birourile de recrutare au fost luate cu asalt și au trebuit să rămână deschise non-stop. Liderii sindicatelor au anulat grevele. Pe 8 decembrie președintele Roosevelt a rostit celebrele cuvinte: “Ieri, 7 decembrie 1941, o dată ce va rămâne în istorie ca o zi a infamiei, Statele Unite ale Americii au fost brutal și deliberat atacate de către forțele navale și aeriene ale Imperiului Japonez. Oricât de mult timp ne va lua pentru a învinge această invazie premeditată, poporul american, în viguroasa lui măreție, va depăși acest moment până la victoria finală”. Discursul, deși avea doar 25 de propoziții a fost des întrerupt de aplauze, iar președintele a avut nevoie de 10 minute pentru a-l duce la capăt. Cu o majoritate de 470 la 1 (pacifista Jannette Rankin din Montana) Congresul a votat război cu Imperiul Japoniei.

sursa

Andrew Roberts, Furtuna războiului, editura Litera, București, 2013