Continut istoria romanilor.
Mareșalul Ion Antonescu nu a avut la baza regimului său vreun partid, după ce Legiunea a fost eliminată de la putere. Principiile sale de guvernare le-a formulat în diferite prilejuri, fără ca ele să constituie un text programatic unitar. Continue reading
Născut în jurul anului 1028, William Cuceritorul, botezat cu numele francez de Guillaume, era fiul nelegitim al ducelui Robert I de Normandia şi al Arlettei, fiica unui tăbăcar. La moartea tatălui sau, în 1035, William a fost recunoscut de familia acestuia moştenitor, deşi astfel se încălcau legile medievale ale succesiunii. Unchiul lui William a guvernat ducatul, până când tânărul a ajuns la vârstă bărbăţiei, moment în care suzeranul său, regele Henric I al Franţei l-a numit cavaler. Când nu împlinise încă 20 de ani, William a trebuit să facă faţă numeroşilor rivali la conducerea ducatului – majoritatea rude de-ale lui, ce pretindeau a fi mai în măsură să conducă ţara decât el, un „bastard”. De altfel, în timpul vieţii, William nu a fost numit altfel de contemporani decât „Bastardul”, dar desigur, că nimeni nu îndrăznea să-i spună acest lucru în faţă. Continue reading
Testamentul meu, scris şi iscălit de propria mea mână, la 14/26 februarie 1899, în capitala mea, Bucureşti. Testamentul meu, scris de mine, în luna lui fevruarie 1899, pentru a fi publicat prin “Monitor” după moartea mea, cu rugămintea ca ultima mea voinţă şi dorinţă să fie urmate întocmai cum le-am descris aci, cu propria mea mână, fiind încă voinic şi sănătos. Având aproape 60 de ani, privesc ca o datorie, ca să mă hotărăsc a lua cele din urmă dispoziţii. Continue reading
După ce la Consiliul de Coroană din vara lui 1914 s-a hotărât neutralitatea, regele, conform mărturiei lui I.G. Duca ”stătea închis în cabinetul său de lucru și nu vedea pe nimeni. Pe noi, miniștrii, nu ne mai chema. De la Consiliul de Coroană și până la moartea lui n-a primit decât pe acei dintre care au cerut anume să-i vorbească”. Continue reading
Cucerirea aproape în totalitate a Peninsulei Balcanice în a doua jumătate a sec. XIV şi intenţiile expansioniste ale otomanilor au determinat pe regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg (1387 – 1437), să încerce mobilizarea principilor occidentali, sub steagul Papalităţii, pentru a opri înaintarea musulmanilor şi a-i alunga din Balcani. Continue reading
Decizia de neutralitate din 1914 l-a afectat profund pe Carol I. Se simțea înfrânt, privit cu ostilitate de toți, trădat. Singura persoană care-i împărtășea opiniile era regina Elisabeta. După ce aproape toată viața nu s-a amestecat în politică ocupându-se de artă, literatură, opere caritabile, dintr-o dată a devenit activă și vehementă în exprimarea opiniilor față de intrarea României în război. Continue reading
George Coşbuc a fost cel de-al optulea copil al familiei sale, în total fiind paisprezece. Era fiul preotului greco-catolic Sebastian Coşbuc şi al Mariei, fiica unui alt preot greco-catolic, Avacum, care slujea în localitatea Telciu. Pe 20 septembrie 1866, în localitatea Hordou, care astăzi îi poartă numele, s-a născut un mare poet. În mijlocul sărăciei şi durerii unui neam asuprit încă şi despărţit de ceilalţi români, s-a născut un ardelean într-o familie necăjită. Continue reading
Cea mai populară legendă despre originea Capitalei spune povestea unui cioban, Bucur, care acum mai bine de 700 de ani a ajuns în luncile Dâmboviţei păscându-şi animalele. Bucur era un om foarte avut, cu o turmă de oi foarte mare dar şi multe slugi. Şi-a aşezat stâna pe malul Dâmboviţei şi, ajutat de slujitorii săi, reuşeşte să îşi întemeieze o gopspodărie foarte mare. Gospodăria ciobanului Bucur era atacată constant de prădători. Fata lui Bucur este răpită tatăl ei, pleacă împreuna cu slujitorii săi să o recupereze. După lupte crâncene, Bucur reuşeşte să-şi salveze fiica şi întors acasă, porunceşte slugilor sale să transforme stâna şi gospodăria într-o cetate greu de penetrat. Pentru a-şi arăta recunoştiinţa faţă de Dumnezeu, Bucur ridică şi o biserică, în apropierea cetăţii sale. Cu timpul, oamenii care treceau prin zonă, au început să se aşeze în jurul bisericii şi a fortăreţei lui Bucur, şi astfel, se naşte prima comunitate pe malurile Dâmboviţei. Continue reading
Calea ferată a adus, între altele, gara, locul unde parcă mereu se întâmpla ceva acum un veac. Venea lume, pleca lume, iar pentru o clipă destine se întâlneau şi se despărţeau. Gara e a locului unde e ridicată şi, în acelaşi timp, a tuturor celor care călătoresc. Unele gări reprezentau minuni arhitectonice, altele – doar clădiri funcţionale. Continue reading
Cetatea Colţ(jud. Hunedoara) a aparţinut familiei Cândea, considerată, până în secolul al XVII-lea, cea mai influentă familie nobiliară din Ţara Haţegului, recunoscută pentru averile şi ambiţiile ei. Însă, faima cetăţii i-a fost adusă de Jules Verne care, din iubire pentru misterioasa româncă Luiza, a scris cartea „Castelul din Carpaţi”. Continue reading