Continut istoria romanilor.
Istoria leului românesc începe cu secolul al XVII-lea când în Principatele dunărene se foloseau ca monedă taleri olandezi, löwenthaler, care aveau gravat pe ei un leu rampant, locuitorii denumindu-l generic “leu”. Această monedă a fost folosită în Țările Române până în a doua jumătate a secolului XVIII şi chiar după ce talerul fusese scos din uz, el încă reprezenta o unitate de calcul imaginară sub numele de “leu”, la care se raportau toate preţurile în anii ce au urmat. Continue reading
Neagoe Basarab(1512-1521) a fost supranumit „Marc Aureliu al Ţării Româneşti, principe, artist şi filosof” (B. P. Hasdeu) sau „domn cu apucături împărăteşti” (Nicolae Iorga). Prin activitatea culturală și-a pus amprenta asupra a sute de ani de gândire în Țara Românească, mai ales prin veritabilul tratat de diplomație „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său, Teodosie“. Continue reading
Crucea Eroilor Neamului, cunoscută mai degrabă sub denumirea de Crucea de pe Caraiman, a fost construită din iniţiativa reginei Maria, între anii 1926 şi 1928. Ridicată la altitudinea de 2.291 de metri, crucea a fost cea mai mare construcţie făcută la asemenea altitudine în ţara noastră. Continue reading
Dacă podurile de lemn dominau secolele trecute, perioada modernă le-a rezervat un loc cu totul secundar în istoria construcţiilor inginereşti. Începând din secolul al XIX-lea, toate podurile din lemn executate pe teritoriul ţării noastre, destul de numeroase, au avut un caracter provizoriu, ele urmând a fi inlocuite, mai devreme sau mai tarziu, cu poduri metalice sau din beton. Continue reading
Bătălia din Dealul Spirii de la Bucureşti a fost un act eroic al pompierilor militari în apărarea revoluţiei de la 1848 şi prima afirmare patriotică a calităţilor morale şi de luptă ale ostaşilor tinerei armate române moderne, constituită în urma Păcii de la Adrianopole din 1829. Bătălia din Dealul Spirii a fost ultima confruntare dintre forțe exclusiv românești și tucești. Lupte au mai fost în cadrul războiului de independență, dar atunci oștile României se aflau în coaliție cu cele ruse. În 1848 s-a consumat penultima ocupare a Bucureștiului de către otomani. Cea din urmă a fost în 1916-1918 în cadul alianței Imperiului Otoman cu Puerile Centrale, când inamicii României din primul război mondial au ocupat 2/3 din teritoriul României, inclusiv Capitala. Continue reading
CONVENȚIE DE ARMISTITIU
Între Guvernul Român, pe de o parte, și Guvernele Uniunii Sovietice, Regatului Unit și Statele Unite ale Americii, pe de altă parteGuvernul și Înaltul Comandament al României, recunoscând faptul înfrângerii României în războiul împotriva Uniunii Republicilor Socialiste Sovietice, Regatului Unit și Statelor Unite ale Americii și celorlalte Națiuni Unite, acceptă condițiunile Armistițiului prezentate de către Guvernele susmenționatelor Trei Puteri Aliate, lucrând în interesele tuturor Națiunilor Unite. Continue reading
După 23 august, noul guvern prezidat de Constantin Sănătescu și-a exprimat dorința de a semna armistițiul cu Națiunile Unite. Delegația română din Cairo a primit din partea ministrului de Externe, Grigore Niculescu-Buzești, mandatul să negocieze și să semneze armistițiul cu Națiunile Unite. Aliații nu au luat act de dorința guvernului român și au comunicat faptul că actul va fi semnat la Moscova. Continue reading
În anul 1893, I.L. Caragiale făcea o radiografie fidelă a noii societăți burgheze. În ”Moftul român”, publica o serie de trei articole sub numele generic de ”Moftangii”. În unul din articole, din 11 februarie 1893, intitulat ”Rromânca”, face un portret al doamnelor care încercau să imite societatea occidentală, ”franțuzită”, însă deseori rezultatul era unul ridicol. Continue reading
În toamna lui 1918 prin hotărârile plebiscitare din Bucovina, s-a hotărât unirea vechii provincii a lui Ștefan cel Mare cu România. Conform dreptului de autodeterminare al popoarelor, proclamat de cele 14 puncte ale președintelui american Woodrow Wilson, demersul fusese unul legal, moral și cu temei. Mai rămânea însă ca și statele lumii să recunoască unirea Bucovinei cu România. În cadrul Conferinței de Pace de la Paris, la Palatul Saint-Germain, în data de 10 septembrie 1919 s-a semnat Tratatul cu Austria. Câteva articole priveau soarta provinciei din nordul Moldovei: Continue reading
Una din specialitățile romanilor, constituind un adevărat titlu de mândrie al lor au fost drumurile. De când încep știrile istorice și până la cumpăna veacului XX, ei eu fost etalonul pentru construirea șoselelor. Rețeaua romană de drumuri explică întinderea și durata stăpânirii latine. Când cucereau un teritoriu, primul lucru pe care-l făceau legionarii erau castrele și șoselele, adică un sistem defensiv eficient și drumuri pe care să poată circula armata și apoi negustorii, coloniștii, funcționarii adică toți cei necesari consolidării unei noi provincii. Continue reading