Constantin Argetoianu și cele mai spumoase amintiri despre România interbelică


Constantin argetoianu

Constantin Argetoianu s-a născut pe 3 martie 1871 la Craiova. Face studii de medicină, devine licențiat al Facultății de Drept și Literatură de la Paris. Intră în corpul diplomatic. Participă la campania contra Bulgariei din 1913. Este ales deputat în 1914 iar până în 1938 a câștigat mereu un mandat de parlamentar. A devenit ministru în mai multe guverne. A luptat pentru clasa mijlocie, un exemplu fiind legea pentru suspendarea executărilor silite și legea conversiunii. Aceste legi erau menite să protejeze micii propietari rurali care se împrumutaseră în timpul crizei economice(1929-1933). Plecat în exil elvețian, este atras de comuniști în țară, iar aceștia îl închid la la Sighet, unde moare în 1955.

Constantin Argetoianu a fost unul dintre oamenii politici cei mai cinici, mai versatili, dar în același timp și mai inteligenți din viața interbelică. Memoriile sale sunt o frescă extrem de colorată a unei lumi ce ne este destul de familiară. Remarcabile pagini sunt dedicate procesului electoral antebelic și interbelic. Mărturiile sale sunt folosite uneori pentru a nega existența unei democrații autentice.

Despre generalul Averescu

”În fiecare sat, Buricescu, șeful organizației Călărași Liga Poporului, aruncase în treacăt numai două cuvinte: ”Vine generalul!” Atât fusese de ajuns pentru ca tot satul să se adune și să se alinieze pe două rânduri nesfârșite. Și parcă ar fi fost oamenii înțeleși de mult între ei: cum erau aliniați și așezați într-un loc, așa îi găseam și în celelalte, cum s-au desfășurat lucrurile în primul sat, așa s-au desfășurat și în celelalte. Fără niciun ordin și numai din pornirea sufletului lor, în capul liniei ne așteptau autoritățile: popa cu patrafirul pe piept și crucea în mână, primarul, învățătorii, jandarmii…Averescu cobora din automobil, îmbrăcat cu mantaua sa albastră fără galoane din timpul războiului și înainta spre emoționații ochi zgâiați. Când primarul, când popa, când un învățător încercau să îngâne o cuvântare, li se opreau vorbele în gât. Generalul le strângea mâna, nu le spunea nimic, și pornea pe jos de-a lungul rândurilor de oameni. Bărbații cădeau în genunchi, sărutau poalele mantalei albastre, dădeau din cap, oftau adânc și șopteau: ”Ține-l Doamne pentru mântuirea noastră” sau alte formule asemănătoare.

Femeile nu îndrăzneau să se apropie, dar plângeau toate cu hohote și-și împingeau copiii să se atingă ei de mântuitorul lor. De-a lungul drumului nostru, nici arcuri de verdeață ofilită, nici drapele tricolore, nici fanfare disonante, nici discursuri tâmpite- ci numai avântul săracilor cu duhul și cu trupul și care se încred într-o nălucă. Niciodată, nicăieri, un conducător de mase n-a fost dăruit, așa din senin cu o asemenea putere asupra oamenilor, fară nici măcar un început de dovadă despre ce ar putea înfăptui. Napoleon Bonaparte a cunoscut o popularitate militară fără precedent numai după ce și-a dus armatele peste mări și țări. Pentru Averescu, general capabil, dar nu excepțional, a fost destul să se îmbrace într-o mantie albastră și să pornească la drum spre o destinație necunoscută, ca tot norodul, hipnotizat, să-l urmeze.

Alegerile organizate de țărăniști

Despre țărăniști, Constantin Argetoianu spune că organizau alegeri corecte, fără ingerințe, dar ”fanatismul bandelor țărănești” îi împiedica pe adversari să-și facă o campanie eficientă. ”Opt zile cât am stat la Giurgiu n-am putut ieși o singură dată în județ. În primul sat în care intram, ne primeau oamenii cu huiduieli, iar partizanii domnului Mihalache cu ciomegele ridicate. Cum nu eram animat de cine știe ce vlagă în lupta ce o duceam, dam ordin șoferului să se înapoieze la Giurgiu… Am rămas din aceste alegeri cu o oroare fizică de bivolarii vlășcani, pe care-i întâlneam în bande dincolo de barierele orașului, îmbrăcați în dimine(țesătură groasă) neagră de parcă erau cârduri de ciori. Erau urâți foc, aveau niște mutre bestiale lipsite de oricare caracter românesc și urlau într-una ”Trăiască Maniu! Trăiască Mihalache! Jos Brătianu!”.

Alegerile din 1933

”20 decembrie 1933. Azi alegeri pentru Cameră. Zăpada enormă căzută…..(va face ca) delegații opoziției să nu ajungă la secțiile de vot lăsând astfel guvernului cale deschisă pentru toate matrapazlâcurile electorale. Șeful nostru de la Hotin, bătut și sechestrat. O femeie omorâtă la Sighișoara, un alegător ucis la Dolj, asistenții și delegații arestați în mai multe județe, iată, fără să mai vorbesc de câteva bătăi și nenumăratele sechestrări în Basarabia, bilanțul pre-electoral al Uniunii Agrare”.

„Duminică,24 decembrie. Ajun de Crăciun”. ”Mi-au fost furate trei sferturi din voturi. Doctorul Lupu, care s-a prezentat la alegeri cu un program ce nu era decât falsificarea programului meu, a avut de două ori atâtea voturi ca mine. Inofensiv în politică și caraghios, lui i s-au lăsat voturile ca să iasă înaintea mea și să mă umilească. Același plan machiavelic a favorizat și pe Goga, un contrafactor al programului și ideilor mele.

Leave a Reply