Marcus Licinius Crassus (circa 115 î.Hr.- 53 î.Hr) a provenit dintr-o familie înstărită. Și-a început cariera militară sub Lucius Cornelius Sulla, în timpul unui război civil. După ce Sulla a câștigat războiul, Crassus a început să acumuleze o avere fabuloasă. Cea mai mare parte a bogăției a dobândit-o prin afaceri imobiliare. Sulla devenind dictator al Romei, o serie de cetățeni au fost declarați inamici ai statului. Propietățile lor au fost confiscate și așa cum Plutarch ne spune, Crassus nu era niciodată prea obosit pentru a le primi gratis sau a le cumpăra la un preț derizoriu pentru ca apoi să le vândă cu profituri substanțiale. Crassus a creat prima unitate de pompieri, cu un efectiv de 500 de persoane, toți sclavi cu experiență în lupta cu flăcările. Imediat cum se auzeu strigăte de ajutor, aceștia veneau la locul cu pricina. Dacă propietarul clădirii nu se înțelegea cu ei asupra sumei pe care trebuia să o plătească, atunci trupa pur și simplu pleca. După ce casa ardea, Crassus le oferea păgubiților sume minime pe ruine iar aceștia se vedeau nevoiți să vândă. Erau construite noi clădiri, pompierii fiind specializați și în arhitectură. Incendiile erau foarte greu de stăpânit deoarece se extindeau rapid, datorită faptului că locuințele erau una aproape de alta. Existau zvonuri conform cărora însuși Crassus stârnea incendiile. Deseori, datorită defectelor de construcție, multe clădiri se prăbușeau natural, astfel încât el putea repeta schema.

În acest fel, el a ajuns să fie cel mai mare propietar din întreaga Romă. În timpul răscoalei lui Spartacus (73 î. Hr-71 î.Hr) a jucat un rol important. Până la finalul luptelor cu bani propii a înarmat și antrenat 10 legiuni. Laurii victoriei au revenit totuși lui Pompei, fapt care a generat tensiuni între cei doi. În anul 70 î.Hr Crassus a fost ales consul alături de Pompei. În cinstea alegerii sale, a dat un ospăt la care au fost instalate 10.000 de mese și unde locuitorii Romei au avut parte de un festin cum nu mai văzuseră vreodată. Toate familiile au primit o alocație de grâne suficiente pentru trei luni. Plătindu-i lui Cezar datoriile, a ajuns să facă parte din Primul triumvirat (60/59 î.Hr.) alături de generalul care a cucerit Galia și de Pompei cel Mare. Această uniune personală avea scopul cuceririi și păstrării puterii la Roma.
A fost numit guvernator al unei provincii foarte bogate, Syria. Pentru e egala gloria militară a celorlalți doi triumviri, Crassus a început un război împotriva parților. Încercarea s-a terminat într-un eșec, el pierzându-și viața în 53 î. Hr. în lupta de la Carrhae. Capul său a fost tăiat și trimis la Roma. Legenda spune că parții știindu-l pe consulul drept un om avid după bani i-au trunat aur lichid pe gât pentru a-l sătura de goana după avere. Odata cu decesul său, primul triumvirat va lua sfârșit și va începe un război civil între Pompei și Cezar.

După lupta de la Carrhae parții au găsit un roman care semăna cu Crassus. Pentru a-și etala victoria, l-au obligat pe acesta să se îmbrace în femeie, să răspundă la numele de Crassus, supunându-l apoi la umilințe în locuri publice.
sursa
www.penelope.uchicago.edu/Thayer/E/Roman/Texts/Plutarch/Lives/Crassus*.html