La 16 iulie 1969, sub președinția lui Richard Nixon doi membri ai echipajului navei Apollo 11, Neil Alden Armstrong și Edwin Eugene Aldrin, Jr poreclit Buzz au pășit pe solul lunar. Probabilitatea ca astronauții să nu se nu se mai întoarcă niciodată înapoi era foarte mare, așa că stafful lui Nixon s-a pregătit prevăzător pentru tot ce era mai rău. William Saphire, jurnalist american evreu al cărui tată era din România a scris următorul discurs pe care președintele Nixon trebuia să-l citească la televizor în cazul în care cei doi astronauți ar fi rămas pentru toteauna pe Lună. Iată conținutul acestuia:

”Dragi prieteni! Cetățeni americani! Oameni de pretutindeni!

Cu sufletul îndurerat vă anunț că soarta a vrut ca temerarii care au mers pe Lună pentru a o explora să rămână acolo în pace pentru veșnicie. Acești oameni curajoși, Neil Armstrong și Edwin Aldrin știu la ora aceasta că nu mai există nici o șansă pentru recuperarea lor. Dar ei de asemenea știu că există speranță în omenire pentru sacrificiul lor. Acești doi bărbați și-au sacrificat viețile lor pentru un țel nobil, pentru căutarea adevărului și pentru înțelegerea lui. Ei vor fi plânși de acum încolo de familiile lor, de prietenii lor, vor fi plânși de națiunea noastră și de toți oamenii acestei lumi, vor fi plânși de Pământul-mamă care a îndrăznit să-și trimită în necunoscut doi dintre fiii cei mai buni. Acțiunea lor de explorare i-a făcut pe oameni să se simtă mai uniți, dar sacrificiul lor îi va face pe oameni să se simtă frați. În vremurile străvechi oamenii se uitau la stele și vedeau în constelații eroii lor legendari. Astăzi, în timpurile moderne noi facem la fel, dar eroii noștri sunt oameni de pe Pământ, cu sânge și oase și cu carne, la fel ca noi. Desigur, pe drumul deschis de acești doi eroi noi vom merge mai departe și viitorii exploratori vor izbuti să revină acasă pe Pământ. Căutarea oamenilor nu se va sfârși niciodată. Dar acești doi eroi vor rămâne pentru totdeauna în mințile și sufletele noastre. De acum înainte fiecare om care se va uita noaptea la Luna de pe cer va ști că undeva în univers este un colț de cer unde există oameni.

Dumnezeu să-i odihnească în pace!”

sursa

http://universulromanesc.ro/straniu-insolit-mister/istoria-ipocriziei-umane-doua-discursuri-celebre-pe-care-nu-le-a-auzit-nimeni-niciodata/