Herodot, născut în jurul anului 484 î.Hr a fost una dintre cele mai mari personalități din cultura mondială, el inventând domeniul de studiu căruia astăzi îi spunem ”Istorie”. Primul care l-a supranumit ”Părintele istoriei” a fost oratorul roman Cicero care îi aprecia în mod deosebit opera intitulată simplu „Istorii”. Herodot a fost botezat însă și cu o poreclă mai puțin fastă, ”Părintele minciunilor”, de către criticii care considerau că paginile sale nu spuneau decât povești fără fundament. Se pare că primele reproșuri le-a primit de la atenienii nemulțumiți de modul în care a relatat bătălia de la Maraton din 490 î.Hr. Astfel, unele familii importante se simțeau nedreptățite de faptul că Herodot nu le menționase meritele în marea victorie împotriva Imperiului Persan.
Critici mai serioase i-au fost aduse cu privire la credibilitatea relatărilor din călătoriile sale. Un astfel de exemplu este informația conform căreia în Persia existau furnici de mărimea unei vulpi care împăștie pulbere de aur când sapă în pământ. Milenii a fost privită drept o fantasmagonie până când în 1984 s-a descoperit că marmota de Himalaya, care e de mărimea unei vulpi, împăștie pulbere de aur când își sapă vizuina iar localnicii îl adună de milenii. De asemenea, cuvântul persan pentru „furnică de munte” se aseamnă cu cel pentru marmotă, deci Herodot nu inventase furnicile gigant, dar neștiind persană și bazându-se pe poveștile altora, a fost „victima” unei deficiențe de traducere. În mod evident Herodot face uneori greșeli în opera sa, dar istoriile sale sunt în continuare surse pe care se bazează inclusiv științele auxiliare ale istoriei, precum arheologia și etnologia.
Herodot spune în prologul cărții sale că s-a născut în Halicarnas(azi sud-vestul Turciei), deși Aristotel și Suda(text bizantin din secolul XI) ne arată că s-a născut la Thurii, o colonie grecească din sudul Italiei. Această confuzie vine din faptul că Herodot este posibil să fi locuit acolo în tinerețe cu familia care fugea ca urmare a politicilor tiranilor Halicarnasului. Despre viața sa nu știm prea multe.
A călătorit în Egipt, la Cyrene(azi în Libia), în Siria, în Colhida(parte din Georgia), la Olbia(azi în Sardinia), în Peonia(azi parte a Macedoniei) și în Macedonia antică. Și-a notat cu atenție experiențele și observațiile din dorința, așa cum însuși spunea, ca viitoarele generații să cunoască evenimentele istorice importante(Bătălia de la Maraton), viața cotidiană din Grecia, Egipt și Asia Mică sau Minunile lumii antice. S-a spus că a vizitat Babilonului, dar descrierea zidurilor acestuia ne face să credem că de fapt informația a aflat-o de la altcineva: ”Babilonul se află într-o câmpie îngustă, are forma unui pătrat a cărui latură are 22,5 de kilometri și o circumferință de 90 de kilometri. Niciun alt oraș nu este la fel de mare ca acesta. Este înconjurat de trei șanțuri cu apă, urmează un zid gros de 50 de metri și înalt de 100. În vârful zidului de-a lungul marginilor sunt construite mici turnuri (camere) cu un etaj, unul în fața celuilalt și este suficient spațiu între ele pentru a circula un car cu patru cai. De-a lungul zidului sunt 100 de porți făcute din bronz”.
Mărturiile arheologice alături de alte descrieri din antichitate indică faptul că Babilonul nu era atât de mare pe cât spune Herodot și nu avea un număr atât de mare de porți, ci doar opt. Stilul familiar, ușor de citit(spre deosebire de cel al predecesorilor) al operei sale induce ideea că a vizitat toate locurile despre care scrie, însă în unele cazuri el punepe hârtie doar informații aflate de la alții, dându-le crezare fără a folosi rigurozitatea istoricului modern care verifică sursele sau cel puțin a ilustrului ”urmaș” Tucidide. În cazul Babilonului, pe baza celor auzite și având în minte Teba a Egiptului face o descriere care are mai mult legătură cu mitul decât cu realitatea. Herodot reușește în opera sa să-l aducă pe cititor în mijlocul acțiunii, utilizând dialogul, creând personaje interesante. Deși încearcă să fie imparțial, deseori formulează opinii subiective despre diverși oameni, varii obiceiuri și diferite evenimente. Îl admiră pe semi-legendarul Homer, dar în mod frecvent pune la îndoială veridicitatea Iliadei, întrebându-se de ce aheii are face un război lung și costisitor doar pentru că o tânără și-a părăsit soțul.
Avea despre sine și despre greci o părere foarte bună, așa cum reiese din prologul ”Istoriilor”: ”Acestea sunt cercetările lui Herodot din Halicarnas pe care le publică în speranța salvării de la decădere a memoriei faptelor oamenilor, a spune mai departe faptele mărețe ale grecilor și barbarilor și a aminti care au fost bazele disputelor între ei”. Spre deosebire de alți autori antici(Homer înaintea sa sau Vrigiliu după), el nu se inspiră din texte sacre și nu atribuie evenimente intervenției divine(de exemplu războiul troian nu a avut ca bază de pornire mărul Discordiei, ci pur și simplu interesul economic).
Respectul de sine pe care îl avea s-a manifestat cu ocazia ”publicării” Istoriilor în cadrul Jocurilor Olimpice. În Grecia antică lucrările erau „publicate” prin citirea în fața semenilor așa cum ne informează scriitorul Lucian din Samosata (125-180) și așa a procedat și Herodot. La Olympia el ar fi citit toată cartea în fața unui public care a rămas pe loc o lungă perioadă și a ascultat vrajit vorbele sale. În audiență s-ar fi aflat și Tucidide care a izbucnit în lacrimi când a auzit cuvintele grecului din Halicarnas. Istoricul, văzând acest lucru a spus profetic:„Sufletul fiului tău tânjește după înțelepciune”. O altă variantă a poveștii spune opusul. Herodot ar fi așteptat ca cerul să fie acoperit de câțiva nori pentru a avea ceva umbră, nedorind să stea ca mojicul în căldura mare. Când i s-a îndeplinit dorința tot publicul plecase…
Se știu puține despre viața lui, dar se pare că era bogat și și-a folosit averea moștenită(cu scrisul și vasta cunoaștere a lumii nu a prea făcut bani) pentru documentare.
Talentul literar e semn că a urmat cele mai bune școli. A scris în greaca ioniană(cea din Asia Mică) și se crede că avea oarecare impedimente în discuția cu grecii din Europa. Probabil că a petrecut câțiva în armată ca hoplit deoarece descrierile luptelor sunt precise și spuse din punctul de vedere al unui pedestraș. ”Istoriile” le-a retușat în colonia grecească Thurii din Italia. A trăit o perioadă și la Atena unde se presupune că a murit de ciumă cândva în perioada 425-413 î. Hr. Faima era deja atât de mare încât și Atena și Thurii și Pella(Macedonia) au pretins că acolo era înmormântat și i-au și înălțat monumente.
Dacă sunteți pasionați de istorie la fel de mult ca noi și puteți oferi un mic ajutor financiar pentru a menține în viață site-ul, vă rugăm să dați click aici