Nicolae Bălcescu despre istoria veche a românilor

web-bc483lcescu1

“Adusă de marele Traian în Dacia după nimicirea locuitorilor ei, favorizată de împăraţii următori, de care atârna d-a dreptul această ţară, colonia romană, în vreme de 160 ani ajunse într-o stare foarte înfloritoare şi una din cele mai frumoase provinţe ale întinsei împărăţii romane. Mai mult de 70 cetăţi, împreunate cu drumuri minunate aşternute cu piatră, basilicele, templurile, amfiteatrele, băile, apeductele, ale căărorî ruine incă se găsesc, ne-o dovedesc îndestul. Dar alături cu această mare civilizaţie materială, două rele mari care mistuia împărăţia şi care îi pregăti căderea: robia şi proprietatea cea mare trebuiră a produce şi în noua colonie relele lor, înghiţind cu încetul proprietăţile mici, ce fiecare colon dobândise la început, şi substituind robii la oamenii liberi. Continue reading

Regina Maria și Conferința de Pace de la Paris

maria paris

Recunoaşterea României Mari s-a datorat în parte conexiunilor şi charismei Reginei Maria. A făcut lobby pentru ţară în 1919, la Paris, când România cerea Transilvania, Bucovina şi întreg Banatul, adică respectarea garanţiilor din anul 1916, deşi semnase pacea separată cu Germania prin guvernul Marghiloman. Când scrisorile lui Ionel Brătianu către rege vorbeau despre răceala şi enervarea cu care era tratat, regina este trimisă la Paris într-o aşa-numită vizită particulară. Premierul Georges Clemenceau o întâmpină la Elysee cu garda de onoare, preşedintele Poincare îi conferă Legiunea de Onoare, Academia Franceză o aplaudă, iar parizienii o întâmpină pretutindeni cu entuziasm. Continue reading

Începuturi românești. Gelu, Glad și Menumorut. Despre Glad

glad

Voievodatul lui Glad își avea granițele între Mureș, Dunăre, Tisa și Carpați, adică mare parte din Banatul actual. Reședința era la Orșova(castrum Urscia) sau Cuvin(castrum Keve). Etnicitatea lui este discutabilă, tot ceea ce știm despre el este că era “ieșit din cetatea Vidinului”, foarte probabil Glad fiind aliat al țarului bulgar. Va lupta împotriva ungurilor cu o armată compusă din români, cumani(de fapt pecenegi) și bulgari.Conflictul cu maghiarii(desfășurat în jurul anului 927) s-a încheiat prin cedarea de către voievodul bănățean a castrului Keve și a Orșovei. Este dificil de spus dacă acesta a rămas vasal al regelui maghiar. Gesta Hungarorum relatează în detaliu conflictul Continue reading

Bătălia de la Călugăreni și marea zi de glorie a lui Mihai Viteazul

batalia de la calugareni

Anul 1594 înseamnă pentru Mihai Viteazul momentul declanșării acțiunilor anti-otomane. Îi ucide în noiembrie pe creditorii turci din București. Aceeași soartă o are și garnizoana de 2000 de soldați staționată în capitală cu menirea de al-l suppraveghea pe domn. Sunt câștigate o și o serie de bătălii minore care vor îi vor determina pe munteni să facă incursiuni la sud de Dunăre. Bulgarii se răscoală și ei, iar Sofia este asediată. Turcii nu puteau tolera o asemena situație.La începutul lui august 1595, Sinan pașa trece Dunărea. Continue reading

Cum s-a unit Bucovina cu Patria Mamă în 1918

unirea bucovinei cu românia

În toamna anului 1918 s-a prăbușit monarhia Austro-Ungară. Profitând de acest fapt, locuitorii din statul dualist au făcut uz de dreptul la autodeterminare al popoarelor proclamat în declarația celor 14 puncte a președintelui american Woodrow Wilson. Croații, cehii, slovacii, polonezii, bosniacii și românii au manifestat în sensul desprinderii de Viena.

Stema Bucovinei
Stema Bucovinei

Pe 17 octombrie 1918 deputații români din Parlamentul de la Viena au constituit Consiliul Național Român din Austria, iar pe 22 octombrie apărea la Cernăuți primul număr al gazetei Glasul Bucovinei. În paginile sale se scria: “Vrem să rămânem români pe pământul strămoșesc și să ne cârmuim singuri, cum o cer interesele noastre românești”. Continue reading

Începuturi românești. Gelu, Glad și Menumorut. Despre Gelu-românul

geluu

În veacul IX maghiarii au început să migreze spre Panonia. Drumul i-a dus astfel prin Transilvania. A doua formațiune din acest spațiu în contra căreia maghiarii au luptat, după aceea a lui Menumorut, a fost cea a lui Gelu. Motivele care i-au determinat pe unguri să întreprindă o incursiune în voievodatul lui Gelu au fost: fertilitatea solului, bogăția râurilor în nisip aurifer și salinele. Entitatea politică era localizată în Podișul Transilvaniei, dar granițele ei nu pot fi stabilite cu certitudine. Reședința era la Dăbâca sau Cluj-Mănăștur. Anonymus, în Gesta Hungarorum relatează următoarele Continue reading

Începuturi românești. Gelu, Glad și Menumorut. Despre Menumorut

gelu

Primul document care ne vorbește despre formațiuni prestatale din spațiul românesc este Gesta Hungarorum (Faptele ungurilor), scrisă de Magister P, denumit deseori Anonymus. Singurul lucru știut cu certitudine despre autor este că a fost notar al regelui Bela al Ungariei. Au existat însă patru regi cu acest nume: Bela I (1061–1063); Bela al II-lea (1131–1141); Bela al III-lea (1173–1196) și Bela al IV-lea (1235–1270), deci identificarea este dificilă. Se pare însă că acest P. dictus magister, cum îl numește însemnarea de pe manuscrisul cronicii, a scris într-o perioadă mai târzie,fiind probabil notar în timpul lui Bela al III-lea sau al IV-lea. Primul conducător din spațiul transilvănean pe care îl întâlnesc magiarii este Menumorut. El era conducătorul unei formațiuni din nord-vestul Transilvaniei, incluzând și partea răsăriteană a Câmpiei Tisei. Reședința era la Biharea(castrum Byhor) iar printre alte puncte fortificate se pot enumera castrum Zotmar (Satu-Mare) și castrum Zyloc (Zalău). Iată ce ne relatează Anonymus Continue reading

Satul de altădată- un spațiu al contrastelor

sat

La 1 noiembrie 1905 erau în funcție 2.848 de primari rurali. Care era pregătirea lor? 424 absolviseră învățământul primar și trecuseră una sau mai multe clase secundare, 1425 aveau patru clase, 399 aveau trei, 327 două, 97 una și 212 nu făcuseră școală. Existau diferențe totuși între cei din urmă- 162 știau să semneze numele complet, 25 cu inițiale, 4 cu pecete și 21 puneau degetul. Continue reading

Cum a ajuns Carol I domnitor. Abdicarea lui Cuza (II)

Alexandru_Ioan_Cuza_-_Photo_by_Carol_Popp_de_Szathmáry

În prima parte am văzut care au fost motivele care au dus la alcătuirea “Monstruoasei Coaliții”, gata să îl dea jos pe Cuza. Ce s-a întâmplat în noaptea de 11 februarie 1866? Mult după miezul nopții trupe din Regimentul 7 de linie și două baterii de artilerie se îndreaptă spre Palat. Aici, garda comandată de maiorul Lecca, îi aștepta. Un grup de ofițeri și civili intă în clădire, ajunge la ușa încăperii unde dormea Cuza, o forțează și intră. Cuza nu se opune, deși avea pistoalele la îndemână, și când grupul de ofițeri cu revolverele în mâini, îi cer să abdice și-i prezintă decretul respectiv, el îl iscălește pe spatele unuia dintre complotiști, colonelul Pillat. Acest decret are următorul cuprins: Continue reading