În anul 1521 la Câmpulung-Muscel, vechea capitală a Ţării Româneşti, a fost redactat primul document scris, compact şi unitar, din câte sunt cunoscute până astăzi in limba română: Scrisoarea lui Neacşu ot Dlăgopole (Câmpulung Muscel). Scrisoarea conţine un secret de mare importanţă, avertizându-l pe Johannes Benkner, judele Braşovului, despre o invazie a turcilor asupra Ardealului şi Ţării Româneşti ce tocmai se pregătea la sudul Dunării. Continue reading
Budapesta, ianuarie 1945. În apropierea Casei de Sticlă, un soldat rus intră pe ușa distrusă a unui magazin general, își rotește ochii prin cameră și văzând o trompetă pe jos, suflă din toți plămânii în ea, făcând să tremure chiar și zăpada de pe stradă. În acest mod anunța el eliberarea. În acestă zi, PINCHAS TIBOR ROSENBAUM poate în sfârșit să scape de uniforma “Nilasz”, pe care o purtase în războiul personal. Nu mai trebuia să pară membru al partidului pro-nazist Crucea cu Săgeți. Cu o fericire de nedescris o dă jos, o împăturește și o pune în soba Casei de Sticlă, care încet, încet se golește. Uniforma are ceva depresiv în ea, dar în același timp și dătător de speranță. Își petrecuse de multe ori degetele ușor deasupra ei, visând cu ochii deschiși, la evreii care până la urmă îi datorau viața. Fiul rabinului din Kleinwardein (Kisvarda, nord-estul Ungariei) se deghizase în nazist pentru patru luni. Continue reading
Apanaj al elitelor sociale din evul mediu european, vânătoarea juca un rol deosebit în spațiul românesc. În lipsa unor conflicte armate, vânătoarea era evenimentul care semăna cel mai mult cu un război. Cu prilejul ei se finalizau diverse tranzactii și se legeau amiciții care ulterior se puteau dovedi extrem de profitabile. În Ţările Române nu par să fi existat tratate de vânătoare, cu descrieri bogat ilustrate ale metodelor sau armelor întrebuinţate, precum acelea din Bizanţ, ca să nu mai vorbim despre Le livre de la chasse a lui Gaston Phoebus, conte de Foix. Cu toate acestea, vânătoarea se practica pe scară largă şi este oarecum surprinzător că izvoarele interne o pomenesc aşa de rar. Continue reading
Cărţile îngălbenite de trecerea vremurilor aduc în prezent nu numai parfumul îmbietor al secolelor trecute, ci şi siluete feminine fascinante. O dată rândurile de carte parcurse, simţi parcă mirosul ghirlandelor de flori prinse în păr, atunci când ele luau locul diamantelor, sau foşnetul rochiilor lungi ce măturau podeaua casei sau a sălilor de bal. Continue reading
“Tânăra domniţă la fereastră sare.
– “Ce faci tu, copilă?” zice doamna mare.
Apoi ea la poartă atunci a ieşit
Şi-n tăcerea nopţii astfel i-a vorbit:
– “Ce spui, tu, străine? Ştefan e departe;
Braţul său prin taberi mii de morţi împarte.
Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu;
De eşti tu acela, nu-ţi sunt mumă eu!” Continue reading
Dex-ul ne dă definiția cuvântului mită: “Sumă de bani sau obiecte date ori promise unei persoane, cu scopul de a o determina să-și încalce obligațiile de serviciu sau să le îndeplinească mai puțin conștiincios.” Care sunt sinonimele? Mâzdă, rușfet, sfănțuială. Cuvântul rușfet ne duce puțin spre originea aceastei practici atât de răspândite în societatea românească. Începând cu mijlocul secolului al XVI-lea suzeranitatea otomană asupra Țărilor Române se accentuează și li se impun o serie de obligații economice. Continue reading
Elena Văcărescu una dintre cele mai apropiate persoane de marele diplomat scrie cu adâncă admirație. “Cannes, 18 martie 1941
A murit Titulescu, neobișnuitul, marele nostru Titus, Tutulică, Titu nu mai este. Aruncat în afara vieții, deja de mai multă vreme, el nu mai aparține decât regretelor noastre… dar ce ființă minunată și plină de taine în sensul larg al cuvântului, ce verb, ce forță, ce siluetă proiectată peste toate orizonturile politice a dispărut. Titus! Societatea Națiunilor, Europa fericită, sigură de ea însăși, ședințele în care cu pasul ferm, capul sus, umerii largi, ținuta imperioasă, Titulescu trecea prin mulțimea delegaților pentru a urca la tribună. Continue reading
“Să mergem!” Cu aceste două cuvinte rostite pe 12 aprilie 1961 când naveta Vostok 1 se pregătea decoleze de la cosmodromul Baikonur, un temerar rus avea să înceapă una din cele mai mari aventuri din istoria omenirii. Continue reading
Făcând naveta între Bucureşti şi Iaşi domnitorul stătea multă vreme la Iaşi, între 1859 şi 1862. Unii bucureşteni îi imputau lipsa, neînţelegând retragerea în Moldova a alesului lor. El dorea să aline durerile iscate de mutarea unor instituţii în capitala de pe malul Dâmboviţei, să menajeze spiritele locale şi să înlăture interpretările răuvoitoare ale consulilor puterilor ostile Unirii. Avea nevoie de linişte pentru a pregăti definitivarea Unirii, recunoaşterea internaţională şi unificarea legilor şi instituţiilor celor două ţări, pentru momentul decisiv. Continue reading
În 2012 o scrisoare celebră a fizicianului Albert Einstein a fost vândută cu trei milioane de dolari. Epistola este deosebită pentru că clarifică felul în care omul de ştiinţă se raportează la religie, după ce mai bine de jumătate de deceniu ateii şi credincioşii şi l-au disputat, încercând să-l încadreze într-una sau cealaltă dintre tabere. Continue reading