Soțiile lui Ștefan cel Mare

stefan-cel-mare-1

Ștefan al III-lea, supranumit Ștefan cel Mare (n. 1433, Borzești – d. 2 iulie 1504, Suceava), fiul lui Bogdan al II-lea, urmaș al lui Costea Mușat, a fost stîpân al Moldovei între anii 1457 și 1504. A domnit aproape 50 de ani, durată neegalată în istoria Moldovei. În timpul său, țara a dus multe lupte pentru independență împotriva mai multor vecini, cum ar fi Imperiul Otoman, Regatul Poloniei și Regatul Ungariei. Mai multe dintre bisericile și mănăstirile construite în timpul domniei sale sunt astăzi pe lista locurilor din patrimoniul mondial. Calitățile umane, cele de om politic, de strateg și de diplomat, acțiunile sale fără precedent pentru apărarea integrității țării, inițiativele pentru dezvoltarea culturii au determinat admirația unor iluștri contemporani, iar, grație tradiției populare, a fost transformat într-un erou legendar. Papa Sixtus al IV-lea l-a numit Athleta Christi (atletul lui Christos). Dar cum era Ștefan cel Mare în viața privată? Continue reading

Legea care dă liber la bătut soţia, adoptată în parlamentul afgan. Cum să-ţi baţi corect nevasta.

AfghanWoman_2074566b

Istoricii contemporani își pun întrebarea dacă în razboaiele dintre greci și perși a câștigat cine trebuia. Atena democratică era tiranică în ceea ce privește relațiile cu aliații ei. Atena ni l-a dat pe Socrate, dar tot ea l-a obligat să se sinucidă. Atena a dus multe războaie chiar cu aliații săi pentru a impune un regim politic favorabil ei. Perșii nu sunt acele bestii pe care le-am văzut portretizate în filmele americane. Erau toleranți cu popoarele pe care le supuneau (fie prin acorduri pașnice fie prin război) și le lăsau să funcționeze la fel ca înainte cu execpția că trebuiau să le dea tribut regilor de la Persepolis. În inima Imperiului Persan se afla Afganistanul. În prezent, o modificare la codul penal, adoptată de parlamentul din Afganistan, dă practic liber la bătut soţia, copiii şi surorile pentru bărbaţii din această ţară, avertizează mai multe organizaţii pentru drepturile omului. Continue reading

Ioan Vodă cel Viteaz- domnitorul cu patru (re)nume

iflag_of_3140e222cb9c

Ioan (Ion) Vodă cel Cumplit (Ioan Vodă cel Viteaz, Ioan al III-lea, Ioan Vodă Armeanul) (1525-1574) a domn al Moldovei. Din drama lui Haşdeu, Ioan Vodă cel Cumplit, el apare sub acest epitet care izvorăşte probabil din modul cum îl socoteau acei boieri lesne schimbători şi aplecaţi spre trădare. Dar el mai apare şi cu alt epitet, acela de „cel Viteaz” întâlnit şi la alţi voievozi români ca Radu de la Afumaţi sau Dan al II-lea. Şi pe drept, dacă ne gândim că deşi a luat domnia cu ajutorul turcilor (situaţie conjuncturală) cea mai frumoasă pagină din domnia sa este legată de lupta antiotomană, pentru independenţa ţării. Fiind fiu natural al lui Ştefăniţă, cu o armeanca, apare în cronica ţării (cronicile îl înfăţişează în general ca tiran şi călcător de lege, voind prin aceasta să scuze pe cei care l-au trădat) şi sub numele de „Armeanul”. Continue reading

Roșia Montană- aproape 1900 de ani de istorie

rosia  montana

Roşia Montană este cea mai veche localitate minieră din România, fiind atestată documentar acum aproape 1900 de ani. Numele localităţii Alburnus Maior, numele latin al Roşiei Montane, apare pentru prima dată pe tăbliţă cerată datată 6 februarie 131. Tăbliţele cerate, găsite în minele de la Roşia Montană, reprezintă unul dintre izvoarele dreptului roman. Continue reading

Ce i-a răspuns Einstein unei fetiţe de clasa a VI-a la întrebarea: „Oamenii de ştiinţă se roagă?”

albert einstein

„Oamenii de ştiinţă se roagă?”. Asta este întrebarea care o frământa pe Phyllis, o elevă de clasa a VI-a, de la de la şcoala duminicală The Riverside Church. Pentru a afla adevărul la această întrebare, puştoaica a apelat la cel mai potrivit om: Albert Einstein. Continue reading

Școala în orașul interbelic

in-clasa-la-liceul-de-fete-din-alba-iulia

Grija privind buna stare a elevilor de altă dată se număra printre priorităţile cadrelor didactice care se ocupau de educarea şi formarea lor. Răsfoind paginile dosarelor cu activitatea unora dintre cele mai importante instituţii de învăţământ, descoperim în perioada interbelică existau „Fişele pedagogice“. Ele conţineau pe lângă numele elevului, originea etnică şi religia sau numele părinţilor şi ocupaţia lor, şi informaţii privind starea materială a familiei, dar şi numărul de fraţi sau surori. Exista, de asemenea, o rubrică denumită „Caracterizarea activităţii şi aptitudinilor“ elevului, cât şi „Cariera pentru care urma să se pregătească“. Erau informaţii utile pentru bunul mers al procesului de învăţământ. Continue reading