Ascunse cu grijă în iarba înaltă ce acoperea câmpul, iscoadele romane priveau tot mai îngrozite și uimite. În mijlocul unei grămezi de corturi ridicate între căsuțe se afla un superb pavilion de mătase. Laturile deschise lăsau să se vadă bine trupul lui Attila. Era scund, pieptul lat și avea capul mare. Cei care-l văzuseră în timpul vieții spuneau că avea ochii mici, barbă rară și încărunțită, nasul turtit și ten închis la culoare. Așa arăta acel om puternic, mort subit în floarea vârstei, un luptător călit, obișnuit cu multe ore în șaua calului. Acesta era strălucitul comandant care transformase niște nomazi care trăiseră după principiul “atacă și ia ce apuci”, într-o forță disciplinată care în prima jumătate a secolului al V-lea a străbătut 1500 de km prin Europa, de la Marea Neagră la câmpiile fertile ale Franței. Attila hunul a fost unul dintre cei mai temuți dușmani ai Romei. În atacuri fulgerătoare a distrus zeci de orașe bogate și bine apărate, amenințând chiar Roma. Continue reading →