13 tineri au fost măcelăriţi pe 21 decembrie, la ora 17:30, la Sala Dales. Erau rockerii cu dor de libertate, plecaţi de la Restaurantul Grădiniţa, să-şi caute libertatea în stradă. Au fost executaţi fără drept la replică.

“Erau tineri care iubeau muzica rock şi tot ce făceau ei prin muzică era un protest, fie pe la clubul Preoteasa, fie prin alte părţi. Acest grup avea legătură cu grupul de tineri de la Timişoara, cu rockerii de la Timişoara care au început Revoluţia”, spune Ion Gât­lan, tatăl lui Mihai, la rândul său fiind unul dintre revoluţionari din decembrie ’89. “Eu nu am ştiut că se va duce în Piaţă. Eu credeam că fiul meu a plecat la bunici, la Roşiori. Şi acolo s-a făcut un monument care-l comemorează, deşi el nu era din Ro­şiori, dar oamenii îl cunoşteau bine, pentru că susţinuse mai multe concerte”, mai spune Ion Gîtlan. A fost membru al formaţiilor Interval şi Conex.

Pe 21 decembrie 1989, în jurul prânzului, Mihai s-a întâlnit cu prietenii în faţa restaurantului Grădiniţa. Celebrul miting organizat de Ceauşescu la Sala Palatului tocmai fusese spart cu primele huiduieli din Capitală, iar oamenii se retrăgeau haotic spre periferie. Camioanele militare erau încărcate cu soldaţi echipaţi cu armament şi muniţie de război.Mihai şi prietenii lui strigau, pe Bulevardul Magheru, “Libertate!”. “La Sala Dales a fost un măcel. Mihai a fost lovit prima oară de un camion care a intrat în ei. Făcea parte dintr-un grup foarte activ. Paţurcă făcea parte din trupa lui (Cristian Paţurcă, autorul “Imnului Golanilor”). I-au împins de la Scala până la Sala Dales. Am aflat după moartea lui că se întâlnise cu un grup de prieteni la cofetăria de la Blocul Turn (lângă Palatul Telefoanelor) şi unul dintre lucrurile pe care le-a spus Mihai a fost: ‘Vom muri şi vom fi liberi!’. Am mai auzit apoi aceste vorbe care au devenit un slogan al tinerilor”, spune Ion Gîtlan.

Miky aflase pe 18-19 decembrie despre cele care se întâmplau la Timişoara şi se pregătea să cânte într-un concert foarte important pentru el. Le promisese prietenilor că nu se va duce în Piaţă, dar nu s-a putut opri. “Acum cade, apoi mergem la Târgu-Mureş, să cântăm cum vrem noi”, le-a spus Miky prietenilor, înainte de a fi măcelărit lângă Sala Dales. Era important pentru el acel concert şi era foarte fericit că urma să cânte împreună cu trupa Iris. Nu a mai apucat. “Când era copil a avut intenţia să se facă preot, dar a ajuns la muzică. Asta i-a adus şi sfârşitul”, spune tatăl său. Martorii spun că Mihai a fost mai întâi rănit de camionul care a intrat în plin în grupul de tineri adunaţi lângă Sala Dales, apoi a fost împuşcat cu automatele, de către militari. Nici aşa nu ar fi murit, pentru că nu-i fuseseră atinse organele vitale, dar a fost luat de păr, târât până lângă copacul unde este acum acea cruce, şi împuşcat în cap de un civil. “Mihai urma să plece în armată. Avea ordinul de încorporare la el şi s-a dus să-l arate militarilor, să le spună să nu tragă, pentru că este şi el militar, ca şi ei”, spune tatăl lui Miky.

Acolo, lângă Sala Dales, au fost împuşcaţi şi unii tineri care treceau întâmplător prin zonă, pentru că se întorceau de la facultate. “Era şi fetiţa generalului Iancu, Luiza, pe care au împuşcat-o în ceafă. Au mai fost două fete. A fost un măcel de o cruzime extraordinar de mare”, spune Ion Gîtlan. Miky a rămas de atunci în memoria celor care l-au iubit. Pentru ceilalţi, Miky este o lespede în Cimitirul Eroilor Revoluţiei, unde numai un ochi atent poate descifra o frântură din tragedia vieţii lui: Mihai Lucreţiu Gîtlan – vârsta: 19 ani; meseria: rocker. El a fost primul bucureştean ucis în decembrie 1989.