Pe 1 februarie 1868 în târgul Ștefănești, aproape de lunca Prutului și nu departe de Botoșani se naște băiatul Elenei și al maiorului Dimitrie Luchian. Ostașul, fost camarad al lui Cuza, ascultase sfatul domnitorului dat soldaților moldoveni de a încerca să-și găsească o soție de la sud de Milcov. Astfel, el își aflase fericirea alături de munteanca Elena Kiriacescu. Continue reading
De mulți ani Ștefan Luchian se lupta cu paralizia. Pentru a-l ajuta, rudele sale din familia Cocea i-au propus să locuiască în casa lor din București, fapt care s-a și întâmplat. Anul 1916 aduce o agravare a sănătății și pictorul se stingea încetul cu încetul. În camera sa din strada Primăverii toți căutau să-i ofere liniștea de care avea nevoie. Cumpărătorii se mai răriseră pentru că nu mai avea ce vinde și se știa că din cauza paraliziei aproape că nu mai pictează. Tablourile sale se vindeau și revindeu ca la bursă mai ales că teama de război îi făcea pe mulți să caute ”investiții sigure”. Continue reading
Ștefan Luchian s-a născut pe 1 februarie 1868, la Ștefănești, județul Botoșani în casa maiorului Dumitru Luchian și a Elenei Luchian. Tatăl fusese aghiotant al lui Alexandru Ioan Cuza și om de încredere al acestuia în înfăptuirea reformelor care puseseră bazele modernizării societății românești. În aprilie 1873 familia Luchian s-a mutat București, în casa din strada Popa Șapcă nr. 15, în înverzita mahala a Mântulesei. Aici, în marea grădină cu uluci care dădea în strada Dimineții, printre pergole și straturi de flori, a crescut micul Ștefan. Continue reading