În anul 1393 turcii ajung pe toată linia Dunării vecini cu Mircea cel Bătrân. Chiar și unele posesiuni ale domnitorului român în Dobrogea, de exemplu Silistra, cad în mânile otomanilor. În primăvara lui 1394, Mircea trimite o oaste care a alungat garnizoana turcă instalată la Karinovasî(la sud de munții Balcani), domnul fiind încurajat în această întreprindere de conflictul dintre Baiazid și unii emiri din Asia Mică. Ca răspuns la acțiunea lui Mircea, sultanul strânge 40.000 de oșteni pentru a-l pedepsi. La acestă cifră se adaugă și soldații oferiți de vasalii sârbi Marko Kraljevic din Prilep și Constantin Dragas din Velbuzd. Cele mai multe cronici sârbești datează lupta de la Rovine pe 10 octombrie 1394, dar un document bizantin din septembrie 1395, arătând grija împărătesei bizantine Elena Dragas pentru pomenirea tatălui ei căzut – Marko Kraljevic de altfel- se menționează data de 17 mai 1395. Cei mai mulți istorici contemporani dau ca dată a bătăliei cea de-a doua variantă. Rovine este un toponim neprecizat, probabil pe malurile unui râu mai important al țării. Victoria reputată de Mircea a pus în lumină tactica militară folosită de atâtea ori în cursul evului mediu de români cu distrugerea bunurilor materiale și pustiirea teritoriului aflat în calea dușmanilor. Iată cum au refectat evenimentul cronicile contemporane. Continue reading