În 1852 deși lui Nicolae Bălcescu sfârșitul i se apropia, trupul îi era slăbit de la tuberculoză, acesta nu renunța la realizarea lucrării dedicate lui Mihai Viteazul. Exilat după revoluția din 1848, rătăcea pe diverse tărâmuri străine. Pe 1 octombrie sosea în Malta și de acolo îi cerea lui Ion Ghica cărți care îi erau necesare pentru a-și termina opera. Își înfrângea suferința, adăugând pagină la pagină cu prețul unui efort supraomenesc. Astfel a încheiat redactarea a cinci din cele șase ”cărți” preconizate ale lucrării. Continue reading →