Aflată sub stăpânirea coroanei maghiare, Transilvania a evoluat către un stadiu foarte apropiat de feudalismul occidental clasic, fenomen accelerat mai ales sub sceptrul Angevinilor francezi din veacul al XIV-lea. Sub domnia lui Sigismund de Luxemburg (1387-1437), rege al Ungariei și împărat Romano-German, acest proces a devenit tot mai evident. În această perioadă însă devine tot mai grav pericolul otoman. În septembrie 1420 turcii pradă Țara Hațegului și zona Orăștie iar în aprilie anul următor devastează Brașovul și împrejurimile. Se impune o cloaborare cu Țara Românească, cu Dan al II-lea, dar după terminarea domniei acestuia, în 1432 și mai-iunie 1438, otomanii fac ravagii în Țara Bârsei, respectiv tot sudul Ardealului. Anul 1437 aduce răscoala de la Bobâlna, astfel încât zona devine foarte vulnerabilă la atacurile turcești. În aceste condiții s-a făcut remarcată personalitatea lui Iancu de Hunedoara. Continue reading →