Pe 17 aprilie 1955 Albert Einstein s-a confruntat cu sângerări interne din cauza unui anevrism aortic abdominal. Mai avusese probleme din aceeași cauză și de aceea se operase în 1948. A luat cu el la spital schița unui discurs pe care îl pregătea cu prilejul aniversării a șapte ani de la crearea Israelului, dar nu a mai apucat să îl termine. Savantul a refuzat operația: ”Este de prost gust să prelungești viața artificial. Mi-am făcut datoria, acum este timpul să plec și o voi face elegant”. A murit pe 18 aprilie la ora 1:15 dimineața la vârsta de 76 de ani. În timpul autopsiei doctorul de spitalul Princeton i-a scos creierul și l-a conservat în speranța că viitorul va dezvălui ce-l făcuse așa de inteligent. Toată această acțiune a fost făcută fără acordul familiei. Rămășițele lui Einstein au fost duse la crematoriu și cenușa a fost împărștiată într-un loc secret.
În 2012 o scrisoare celebră a fizicianului Albert Einstein a fost vândută cu trei milioane de dolari. Epistola este deosebită pentru că limpezește felul în care omul de ştiinţă se raportează la religie, după ce mai bine de jumătate de deceniu ateii şi credincioşii şi l-au disputat, încercând să-l încadreze într-una sau cealaltă dintre tabere.
Domnule Gutkind,
Inspirat de sugestiile repetate ale lui Brouwer, am citit cartea dumneavoastră şi va mulţumesc că mi-aţi împrumutat-o. Avem multe în comun în ceea ce priveşte atitudinea faţă de viaţă şi faţă de oameni. Idealul dumneavoastră personal, care luptă pentru eliberarea dorinţelor orientate către sine şi pentru construirea unei vieţi nobile, cu accent pe elementul pur uman ne uneşte şi arată că avem acea „atitudine americană”.
Cu toate acestea, fără sugestia lui Brouwer, nu cred că v-aş fi citit niciodată cartea pentru că este scrisă într-un limbaj care îmi este inaccesibil. Cuvântul Dumnezeu nu reprezintă pentru mine decât o expresie şi un produs al slăbiciunii umane. Biblia este pentru mine o colecţie de legende onorabile, dar primitive şi copilăreşti. Nici o interpretare, oricât de subtilă ar fi ea, nu-mi poate schimba această percepţie. Pentru mine, religia evreiască, la fel ca toate celelalte religii, este o întrupare a celor mai copilăreşti superstiţii.
Şi evreii, popor din care fac parte şi eu, nu sunt mai presus decât alţi oameni. În ceea ce priveşte experienţă mea cu alte grupuri de oameni, nici ele nu sunt mai bune decât altele, deşi sunt protejate de cele mai rele cancere printr-o lipsa de putere. Nu văd nimic altceva special la ele decât asta. Găsesc dureros faptul că dumneavoastră pretindeţi o poziţie privilegiată şi că încercaţi să apăraţi această poziţie prin zidurile mândriei. Ca om, pretindeţi, că să spun aşa, o dispensă de la cauzalitatea acceptată, iar ca evreu, de la monoteism. Dar o cauzalitate limitată nu mai este deloc cauzalitate, aşa cum minunatul Spinoza(filosof evreu) a recunoscut…
Chiar dacă am prezentat diferenţele dintre convingerile noastre intelectuale, îmi este totuşi clar că suntem apropiaţi în privinţa altor lucruri esenţiale (în evaluarea comportamentului uman, de exemplu). Cred că ne-am înţelege destul de bine dacă am purta o discuţie pe marginea unor lucruri concrete.
Cu mulţumiri prietenoase şi cele mai bune urări,
Al dumneavoastră,
A. Einstein