Johannes Chrysostomus Wolfgangus Theophilus Mozart s-a născut la 27 ianuarie 1756 la Salzburg. Tatăl său, Leopold, era un violonist în orchestra de la curtea principelui-arhiepiscop de Salzburg și era apreciat pentru aptitudinile sale pedagogice.
Încă de mic, Mozart dă dovada geniului său muzical. La 5 ani, înainte de a ști să scrie, compune câteva piese pentru pian, transcrise imediat de tatăl său. În ianuarie 1762, Leopold Mozart obține de la arhiepiscopul Schrattenbach un concediu de trei săptămâni, pentru “a arăta lumii acest miracol”. În realitate, acest turneu va dura 9 ani.

Prima apariție se desfășoară la München, unde cântă la clavecin în fața prințului elector de Bavaria, după care tatăl și fiul pleacă la Viena, tânărul Wolfgang concertând în fața familiei imperiale. Urmează un lung turneu european: Augsburg, Aachen, Bruxelles, Paris și Versailles. Rămâne un an la Londra, apoi se întoarce în Austria, trecând prin Franța, Elveția și Bavaria. Între decembrie 1769 și martie 1771 întreprinde un lung turneu în Italia: Verona, Milano, Florența, Roma, Napoli și alte orașe . Peste tot publicul era fascinat de talentul acestui copil precoce, între timp devenit adolescent. În timpul acestui turneu și-a luat numele de “Amadeus”, traducerea latină a lui „Theophilus” („Iubitor de Dumnezeu”).

Familia Mozart revine la Salzburg la 15 decembrie 1771. Wolfgang împlinește 16 ani și pleacă pentru câteva luni la Bologna, unde studiază arta compoziției. La întoarcere este angajat ca maestru de concert de către noul arhiepiscop din Salzburg, contele Colloredo, cu un salariu de 150 de guldeni pe an, ceea ce constituia o sumă apreciabilă. În această funcție rămâne timp de șase ani, deși relațiile cu noul arhiepiscop nu sunt din cele mai bune, acesta interzicându-i să părăsească Salzburgul. Nemaiputând suporta această constrângere, Wolfgang și-a dat demisia în 1777 și a plecat, alături de mama sa, la München, unde a solicitat un angajament la curtea prințului elector Maximilian III însă e refuzat. După o altă tentativă nereușită la Mannheim, se hotărăște să-și încerce soarta la Paris, unde – în timpul turneului din 1763 – avusese mult succes. Publicul parizian nu-și mai amintea însă de copilul minune de atunci și Mozart se lovește de multe greutăți. La toate acestea se adaugă moartea mamei, care îl însoțise peste tot.

Moralul și-l reface cu greu, compozițiile încep să-i fie apreciate la curțile domnești. Lipsurile materiale îl constrâng totuși să părăsească Parisul și se întoarce pe 15 ianuarie 1779 la Salzburg, unde rămâne doi ani. Între timp compune opera Idomeneo, cu care înregistrează un mare succes. Se decide totuși în 1781 să plece la Viena, unde avea cele mai bune perspective. Viena era în acea epocă capitala mondială a muzicii clasice. Mozart se simte în sfârșit independent și își creează un cerc de prieteni care îl ajută să se facă remarcat e elita austriacă. Înregistrează primul mare succes cu opera Răpirea din serai, fiind felicitat de însuși împăratul Iosif a II-lea: ”o muzică prea frumoasă pentru urechile noastre”. Mozart dă numeroase concerte publice și private, executând din propriile compoziții, improvizează spontan pe teme date, aplauzele nu contenesc, publicul este în extaz. Redescoperă operele lui Bach și Händel, pe care le face cunoscute publicului vienez.

La 4 august 1782 se căsătorește cu Constanze Weber. În 1785 este vizitat de tatăl său, care până atunci fusese destul de zgârcit cu laudele la adresa fiului său. Este încântat să audă de la Joseph Haydn: “Fiul Dumneavoastră este cel mai mare compozitor pe care l-am cunoscut”. La sfârșitul unui concert în Burgtheater, după interpretarea concertului nr. 20 pentru pian, împăratul Iosif – prezent în sală – se ridică în picioare agitându-și pălăria și strigând “Bravo Mozart!”. În această perioadă Mozart compune într-un ritm neobișnuit, lucrează cu obstinație la splendidele cvartete dedicate lui Haydn și la opera Nunta lui Figaro, după o piesă a lui Beaumarchais, operă revoluționară, ca muzică și conținut istoric, reușind să depășească dificultățile din partea nobilimii.

În timp ce Mozart termină compoziția operei Don Giovanni, tatăl său se îmbolnăvește și moare la 28 mai 1787. Leopold a jucat un rol important în educația muzicală a fiului său, instruindu-l încă din copilărie și contribuind astfel la dezvoltarea geniului muzical al lui Mozart. Între 1784 și 1786, Mozart realizează în medie o compoziție la fiecare două săptămâni, cele mai multe adevărate capodopere. Premiera operei Don Giovanni are loc la Praga și este primită de public cu entuziasm. Urmează opera Così fan tutte, reprezentată cu mai puțin succes. Mozart pierde treptat din popularitate, între timp murise și protectorul său, împăratul Iosif al II-lea, cel care îl numise “compozitor al curții imperiale”.

În martie 1791 dă ultimul său concert public, interpretând concertul pentru pian no. 27. Faptul că nu mai avea succesul din urmă cu câțiva ani nu îl oprește din compus și realizează ”Flautul fermecat”. Premiera acestei opere are loc pe 30 septembrie, cu Mozart în rolul de dirijor succesul fiind unul nemaivăzut. Începând cu noiembrie 1791, sănătatea lui Mozart se degradează însă progresiv. Se pare că suferea de o febră reumatismală recurentă cu insuficiență renală. La 4 decembrie starea lui se ameliorează, mai lucrează la compoziția Requiemului, pe care însă nu va reuși să-l termine. Pe 5 decembrie 1791, la Viena, Wolfgang Amadeus Mozart trece la cele veșnice la doar 35 de ani. După un scurt serviciu divin trupul neînsuflețit este dus fără fast (din cauza vremii nefavorabile, puține persoane au însoțit cortegiul), la cimitirul Sankt Marx.