Continut istoria romanilor.
În calendarul popular, Sfântul Nicolae face parte din categoria sfinţilor care apar asemenea unor bătrâni, ca nişte moşi cu barbă. La nivelul mentalităţii populare vechi, timpul era transfigurat, personificat, în sensul că el se naşte, trăieşte, îmbătrâneşte şi moare, astfel că anul începe cu sfinţii tineri şi se termină cu cei bătrâni. Continue reading
Odată cu unirea Principatelor Române sub domnitorul Alexandru Ioan Cuza se trece la implementarea programelor paşoptiste, una dintre direcţii fiind reorganizarea instrucţiunii publice. În încercările de unificare a legislaţiilor celor două principate, Comisia de la Focşani, la propunerea lui Mihail Kogălniceanu, lucrează încă din iunie 1859 la elaborarea unui astfel mde proiect de lege. La 12 iulie 1860 avem deja un prim Proiect de lege organică pentru instrucţia publică în Principatele Unite. Acestui proiect avea să îi urmeze la numai câteva luni un altul, cu acelaşi nume, întocmit de Vasile Boerescu (în octombrie 1860). Continue reading
Până în 1864, statul român nu a dispus de o legislație modernă și corectă în domeniul civil. Dezvoltarea rapidă a economiei, intensificarea procesului de stratificare socială au impus, alături de alte cauze, nevoia elaborării unui cod unitar pentru reglementarea relațiilor sociale. La cererea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, redactarea Codului civil a revenit Comisiei Centrale de la Focșani. Continue reading
Provenind dintr-o familie cu vechi rădăcini aromâne, Constantin Noica s-a născut la 12 iulie 1909 în comuna Vităneşti (judeţul Teleorman). Începe gimnaziul în Bucureşti; în perioada 1924-1928 urmează liceul “Spiru Haret”, apoi bacalaureatul în 1928. Debutează în revista liceului, Vlăstarul, în 1927. Îl are ca profesor de matematică la “Spiru Haret” pe poetul Uvedenrodelor, Ion Barbu. Se înscrie la Facultatea de Filosofie şi Litere din Bucureşti, pe care o va absolvi în 1931 cu teza de licenţă Problema lucrului în sine la Kant. Timp de trei ani îl are ca profesor pe filosoful Nae Ionescu. În perioada 1932-1934 frecventează societatea culturală “Criterion”. Toţi prietenii lui Noica de la “Criterion” – Mihail Polihroniade, Haig Acterian, Mircea Eliade – vor îmbrăţişa, mai devreme sau mai târziu, cauza mişcării legionare. Fidel ideii că lupta culturală şi nu cea politică este calea pentru reînvierea culturală a României, refuză să intre în mişcarea legionară. Continue reading
Ioan Cantacuzino (25 noiembrie 1863- 14 ianuarie 1934, Bucureşti ) a fost un academician, medic, microbiolog, profesor universitar român, fondator al şcolii româneşti de imunologie şi patologie experimentală. Continue reading
În vara lui 1916 România a intrat în primul război mondial. După succesele inițiale au urmat o serie de înfrângeri care au dus la ocuparea Bucureștiului de către trupele Puterilor Centrale la data de 23 noiembrie 1916. Istoricul Virgiliu N. Drăghiceanu (1879-1964) membru corespondent al Academiei Române și secretar al Comisiei Monumentelor istorice își amintește: Continue reading
În anul 1893, I.L. Caragiale făcea o radiografie fidelă a noii societăți burgheze. În ”Moftul român”, publica o serie de trei articole sub numele generic de ”Moftangii”. În unul din ele, intitulat ”Rromânul”, marele gazetar îl prezintă pe conaționalul contemporan: ”Moftangiul este eminamente român; cu toate astea, înainte de a fi român, el este moftangiu. Născut dintr-o familie săracă dar onestă, el este fiul operelor sale, și, deși democrat prin naștere, el face parte din aristocrația inteligenții, a meritului, științei, artei, culturii ș.cl. Continue reading
Numele de ”daci liberi”, atribuit populațiilor dacice rămase în afara granițelor romane după 106, este o creație a istoricilor moderni. Istoricii din antichitate i-au menționat tot sub termenul general de ”daci” folosind alte apelative când era vorba de o anumită ramură a lor. Cel mai frecvent sunt întâlniți carpii(din Moldova) sau costobocii(nordul fostei Dacii). După înfrângerea lui Decebal s-a creat un vid de putere. Din rândul dacilor liberi nu s-a mai ridicat nicio figură semnificativă. Pe lângă regele Decebal, au fost eliminați și liderii domeniului politico-administrativ, militar și religios. În ciuda acestor deficiențe, dacii au încercat si au reușit deseori să-i pună pe romani în gardă. Continue reading
Dobrogea este singura provincie românească, și printre puținele din lume, al cărei nume provine de la un personaj istoric real. Primele informaţii despre Dobrotici apar în contextul războiului civil din Bizanţ, care l-a opus, între 1342-1347, pe împăratul Ioan V Paleologos (1341-1376, 1379-1391) pretendentului Ioan Cantacuzino, viitorul împărat Ioan VI (1347-1354). În Istoria sa, ex-împăratul Ioan VI Cantacuzino relatează că, în anul 1346, regenta Anna de Savoia, mama împăratului Ioan V, i-a cerut sprijin arhontelui Balica al Carvonei, care „i-a trimis în ajutor împărătesei pe fraţii săi, Theodor şi Dobrotici, în fruntea a o mie de ostaşi aleşi; aceştia, trecând prin oraşele de pe ţărmul Pontului, le-au convins să se îndepărteze de împărat (Ioan Cantacuzino) şi să treacă de partea împărătesei”. Continue reading
Țara Românească a avut parte în secolul XIV de un șir întreg de domnitori care au lucrat pentru mărirea și întărirea ei. După Basarab I cel Mare, a urmat fiul său, Nicolae Alexandru care s-a dovedit un excelent diplomat dar și întemeietorul primei mitropolii a românilor. Continue reading