România era o țară bogată, cu pământ roditor, care oferea locuitorilor săi largi posibilități de o alimentație variată. Cu toate acestea, alimentația țăranului a fost în general deficitară. Aproape pretutindeni în România, porumbul constituia baza hranei țăranului. Continue reading
Figura emblematică de rebel comunist, de revoluţionar care duşmăneşte de moarte “capitalismul american aducător de inechitate şi sărăcie”, Ernesto Guevara a fost un autodidact de cultură politică, filosofie şi literatură universală de cea mai bună calitate. Crescut într-o familie cu vederi de stânga şi având o apreciabilă bibliotecă de peste trei mii de volume, cel care s-a dedicat iniţial medicinii a devenit încă din prima tinereţe un apărător al celor nevoiaşi şi fără speranţa. Omul care i-a citit pe Aristotel, Nietzsche, Freud şi Marx, pe Kipling, Faulkner şi Kafka a luptat cu arma în mână conducând trupe de guerilă şi a executat cu sânge rece trădători ai cauzei socialismului. Continue reading
Moartea lui Edgar Allan Poe pe 7 octombrie 1849 a rămas o enigmă. Pe 3 octombrie, Poe a fost găsit delirând pe străzile din Blatimore, având nevoie de ajutor imediat. În ciuda asistenței medicale care i-a fost oferită de urgență, a murit într-o duminică, la 5 dimineața. Scriitorul nu a fost suficient de coerent pentru a explica modul în care ajunsese în acea situație deplorabilă. Continue reading
Mareșalul Ion Antonescu nu a avut la baza regimului său vreun partid, după ce Legiunea a fost eliminată de la putere. Principiile sale de guvernare le-a formulat în diferite prilejuri, fără ca ele să constituie un text programatic unitar. Continue reading
Născut în jurul anului 1028, William Cuceritorul, botezat cu numele francez de Guillaume, era fiul nelegitim al ducelui Robert I de Normandia şi al Arlettei, fiica unui tăbăcar. La moartea tatălui sau, în 1035, William a fost recunoscut de familia acestuia moştenitor, deşi astfel se încălcau legile medievale ale succesiunii. Unchiul lui William a guvernat ducatul, până când tânărul a ajuns la vârstă bărbăţiei, moment în care suzeranul său, regele Henric I al Franţei l-a numit cavaler. Când nu împlinise încă 20 de ani, William a trebuit să facă faţă numeroşilor rivali la conducerea ducatului – majoritatea rude de-ale lui, ce pretindeau a fi mai în măsură să conducă ţara decât el, un „bastard”. De altfel, în timpul vieţii, William nu a fost numit altfel de contemporani decât „Bastardul”, dar desigur, că nimeni nu îndrăznea să-i spună acest lucru în faţă. Continue reading
Testamentul meu, scris şi iscălit de propria mea mână, la 14/26 februarie 1899, în capitala mea, Bucureşti. Testamentul meu, scris de mine, în luna lui fevruarie 1899, pentru a fi publicat prin “Monitor” după moartea mea, cu rugămintea ca ultima mea voinţă şi dorinţă să fie urmate întocmai cum le-am descris aci, cu propria mea mână, fiind încă voinic şi sănătos. Având aproape 60 de ani, privesc ca o datorie, ca să mă hotărăsc a lua cele din urmă dispoziţii. Continue reading
După ce la Consiliul de Coroană din vara lui 1914 s-a hotărât neutralitatea, regele, conform mărturiei lui I.G. Duca ”stătea închis în cabinetul său de lucru și nu vedea pe nimeni. Pe noi, miniștrii, nu ne mai chema. De la Consiliul de Coroană și până la moartea lui n-a primit decât pe acei dintre care au cerut anume să-i vorbească”. Continue reading
Cucerirea aproape în totalitate a Peninsulei Balcanice în a doua jumătate a sec. XIV şi intenţiile expansioniste ale otomanilor au determinat pe regele Ungariei, Sigismund de Luxemburg (1387 – 1437), să încerce mobilizarea principilor occidentali, sub steagul Papalităţii, pentru a opri înaintarea musulmanilor şi a-i alunga din Balcani. Continue reading
Decizia de neutralitate din 1914 l-a afectat profund pe Carol I. Se simțea înfrânt, privit cu ostilitate de toți, trădat. Singura persoană care-i împărtășea opiniile era regina Elisabeta. După ce aproape toată viața nu s-a amestecat în politică ocupându-se de artă, literatură, opere caritabile, dintr-o dată a devenit activă și vehementă în exprimarea opiniilor față de intrarea României în război. Continue reading
George Coşbuc a fost cel de-al optulea copil al familiei sale, în total fiind paisprezece. Era fiul preotului greco-catolic Sebastian Coşbuc şi al Mariei, fiica unui alt preot greco-catolic, Avacum, care slujea în localitatea Telciu. Pe 20 septembrie 1866, în localitatea Hordou, care astăzi îi poartă numele, s-a născut un mare poet. În mijlocul sărăciei şi durerii unui neam asuprit încă şi despărţit de ceilalţi români, s-a născut un ardelean într-o familie necăjită. Continue reading