După 23 august, noul guvern prezidat de Constantin Sănătescu și-a exprimat dorința de a semna armistițiul cu Națiunile Unite. Delegația română din Cairo a primit din partea ministrului de Externe, Grigore Niculescu-Buzești, mandatul să negocieze și să semneze armistițiul cu Națiunile Unite. Aliații nu au luat act de dorința guvernului român și au comunicat faptul că actul va fi semnat la Moscova. Continue reading
Personalitate deosebită, Elena Negruzzi s-a remarcat ca prima femeie avocat din România, dar şi din Estul Europei, suferind enorm din cauza discriminărilor din acest domeniu. A fost o figură proeminentă în mişcarea femeilor din România, în perioada interbelică, punând bazele Asociaţiei Emanciparea Femeii. Continue reading
În anul 1893, I.L. Caragiale făcea o radiografie fidelă a noii societăți burgheze. În ”Moftul român”, publica o serie de trei articole sub numele generic de ”Moftangii”. În unul din articole, din 11 februarie 1893, intitulat ”Rromânca”, face un portret al doamnelor care încercau să imite societatea occidentală, ”franțuzită”, însă deseori rezultatul era unul ridicol. Continue reading
Împărăteasa Elisabeta a Austro-Ungariei era o suverană atipică. Era cu adevărat iubită de supuși. Nu îi plăcea rigoarea Curții imperiale. Adora compania oamenilor de rând și organiza multe acțiuni caritabile. Prefera republica în locul monarhiei. Acest lucru nu cădea prea bine nimănui de la curte, dar mai ales soţului său. Franz Joseph era un suveran autocrat care domina fără parlament, fără constituţie şi fără prim-ministru şi se baza pe forţele militare şi poliţieneşti de care dispunea. Continue reading
În toamna lui 1918 prin hotărârile plebiscitare din Bucovina, s-a hotărât unirea vechii provincii a lui Ștefan cel Mare cu România. Conform dreptului de autodeterminare al popoarelor, proclamat de cele 14 puncte ale președintelui american Woodrow Wilson, demersul fusese unul legal, moral și cu temei. Mai rămânea însă ca și statele lumii să recunoască unirea Bucovinei cu România. În cadrul Conferinței de Pace de la Paris, la Palatul Saint-Germain, în data de 10 septembrie 1919 s-a semnat Tratatul cu Austria. Câteva articole priveau soarta provinciei din nordul Moldovei: Continue reading
Una din specialitățile romanilor, constituind un adevărat titlu de mândrie al lor au fost drumurile. De când încep știrile istorice și până la cumpăna veacului XX, ei eu fost etalonul pentru construirea șoselelor. Rețeaua romană de drumuri explică întinderea și durata stăpânirii latine. Când cucereau un teritoriu, primul lucru pe care-l făceau legionarii erau castrele și șoselele, adică un sistem defensiv eficient și drumuri pe care să poată circula armata și apoi negustorii, coloniștii, funcționarii adică toți cei necesari consolidării unei noi provincii. Continue reading
Orașul cel mai căutat la 1900 era Sinaia. Aici, după 10 mai și până se deschidea Parlamentul în noiembrie, lângă familia regală venea toată aristocrația vremii și orașul de la poalele Bucegilor devenea un mic Versailles românesc. Continue reading
Pe 3 august 1940, reprezentantul german în România, Fabricius, a informat guvernul român că trebuie să cedeze Bulgariei întreg Cadrilaterul, ca urmare a întâlnirii din 15 iunie 1940 de la Berchtesgaden dintre Hitler și primul ministru bulgar. Conformându-se cererii lui Hitler, guvernul român a făcut demersuri la Sofia pentru începerea de negocieri. Tratativele au început la Craiova pe 19 august. Delegația română avea mandat să accepte ideea cedării Cadrilaterului astfel că discuțiile au vizat pribleme concrete asupra modului de rezolvare a acestei chestiuni. Continue reading
Proclamație către români
Români!
Vremuri de adâncă turburare și îngrijorare trec peste scumpa mea țară.De acum zece ani când am luat locul de adâncă răspundere de a fi cârmaciul patriei mele, fără răgaz, fără odihnă și cu cea mai desăvârșită dragoste m-am străduit de a face tot ce conștiința mea îmi poruncea pentru binele României! Azi zile de vitregie nespusă îndurerează Țara, care se găsește în fața unor mari primejdii. Aceste primejdii vreau, din marea mea dragoste pentru acest pământ în care am fost născut și crescut, să le înlătur trecând astăzi fiului meu, pe care știu cât de mult îl iubiți, grelele sarcini ale domniei. Continue reading
În seara zilei de 4 septembrie, la ora 21, generalul Ion Antonescu i-a cerut lui Carol al II-lea să îl investească cu puteri depline, declarând că Iuliu Maniu, C.I.C. Brătianu și Horia Sima cereau abdicarea ca o condiție esențială pentru crearea guvernului de ”uniune națională”. După multe ezitări, dându-și seama că orice rezistență era zadarnică, regele a semnat în dimineața zilei de 5 septembrie, la ora 3.50, decretul eleborat de Mihai Antonescu prin care Ion Antonescu avea ”depline puteri pentru conducerea statului român”. Continue reading