(…)Pe frontonul Panteonului din Paris este scris în aur: Aux grands hommes la Patrie reconnaissante. Pe frontonul Panteonului ce se va ridica odată în București va figura următoarea inscripțiune: Celor cu pâinea amară a exilului: Patria recunoscătoare.Ești om cât de ordinar, destinat a trece pe lume necunoscut? A face umbră pământului de azi până mâine? E destul să te împingă norocul a te înfrupta măcar cu alocuția de pâinea amară a exilului, pentru ca să te trezești cu un nimb strălucit pe frunte, ca sfinții din ceaslov, să devii om însemnat, patriot de prima clasă și să aspiri la orice onor, ba chiar și la recompensă națională. . . reversibilă, sub pretext că ești mucenic al unei credințe la care nici nu ai visat. Continue reading →

Iancu Jianu a trăit 55 de ani, timp în care a avut o viaţă plină de aventuri. A fost condamnat la ocnă, de unde a evadat, la moarte, de care a scăpat printr-o căsătorie conform unor reguli din acele vremuri, şi-a pierdut şi şi-a regăsit averea şi moşiile. A jefuit boierii din ţară, dar şi poştalionul domnitorului Caragea. Cu toate astea, într-un mod aproape incredibil, Iancu a murit de moarte bună. Continue reading →