Alexandru Ioan Cuza nu a fost un om perfect. După ce a dat lovitura de stat din 2 mai 1864 și și-a asumat un rol sporit în conducerea țării, domnitorul s-a schimbat. S-a lăsat înconjurat de o camarilă care a început să căpușeze toate treburile statului. Dacă înainte vina pentru situațiile dificile aparținea în mare parte guvernului și Adunărilor Legislative, acum el era socotit vinovat deoarece executivul era numit direct de el, nu mai trecea pe sub lupa Adunării și a Senatului. Dacă la începutul domniei era modest, în 1865 a cerut și primit din partea guvernului 600.000 de lei pentru redecorarea reședinței de pe Podul Mogoșoaiei, o sumă mai mare decât toată suma ce legal îi revenea pentru cheltuielile anuale. Continue reading →