În noiembrie 1476, cu ajutorul lui Ștefan cel Mare, după mulți ani de temniță în Ungaria, Vlad Țepeș îl alunga din domnie pe Laiotă Basarab, omul turcilor, și astfel devenea pentru a treia oară domnul Țării Românești. Pe 26 noiembrie, în prezența suveranului moldovean, Adunarea Țării îl proclama domn. Înscăunarea lui, primită cu bucurie de târgoveți și țărani, acceptată de boieri și de clerici care au jurat credință a fost sărbătorită printr-un mare ospăț. Tot atunci, pe 26 noiembrie sau curând după aceea, Vlad și Ștefan au făcut legământ să lupte uniți împotriva sultanului. Ștefan Bathory, voievodul Transilvaniei a promis și el că va lupta împotriva turcilor. Începutul celei de-a treia domnii a fost privit cu oarecare temere de mult prea încercatul nepot al lui Mircea cel Bătrân. Nesiguranța ce-i apăsa sufletul l-a făcut pe Vlad Țepeș să-l roage pe Ștefan cel Mare înainte de plecare să-i lase o gardă formată din 200 de lăncieri în care să poată avea încredere. Ștefan i-a satisfăcut cererea. Continue reading →