Ca urmare a războiului Crimeii (1853-1856), conflict în care Rusia a fost înfrântă de Imperiul Otoman și aliații săi englezi și francezi, la Paris s-a organizat o întrunire a Marilor Puteri în cadrul căreia s-a redactat o Convneție unde, printre altele, se prevedea Unirea Principatelor Moldova și Valahia. Fiecare Principat urma să aibă domn, guvern și adunare legislativă separată. Sufragiul cu privire la componența Adunării elective și asupra alegerii al domnului, urma a fi supravegheat de un organ special numit căimăcime. Continue reading
Category Archives: Istorie modernă
Proclamaţia lui Alexandru Ioan Cuza după alegerea sa ca domn al Moldovei
„Noi, Alexandru Ioan I. Cu mila lui Dumnezeu şi voinţa naţională domn al Moldovei. La toţi de faţă şi viitori sănătate. Voinţa naţiei, prin legiuitul ei organ, Adunarea electivă, ne-a ales domn al Moldovei. Suindu-ne pe tron cu numele de Alexandru Ioan I., cea dintâi datorie a noastră este de a ne adresa către voi, iubiţilor compatrioţi, de a vă dori pace şi fericire şi de a vă spune cari sunt cugetările şi ţintirile noastre. Înainte de a ne sui pe tronul la care ne-a chemat încrederea naţiei, noi, în faţa Adunării, am făcut următorul jurămân „Jur, în numele prea sfintei treimi şi în faţa ţărei mele că voi păzi cu sfinţenie drepturile şi interesele patriei, că voi fi credincios Constituţiei în textul şi în spiritul ei, că în toată domnia-mea voi priveghea la respectarea legilor pentru toţi şi în toate, uitând toată prigonirea şi toată ura, iubind deopotrivă şi pe cei ce m-au iubit şi pe cei ce m-au urât, neavând înaintea ochilor mei decât binele şi fericirea naţiei române. Aşa Dumnezeu şi compatrioţii mei să-mi fie întru ajutor !” Continue reading
Congresul de Pace de la Berlin(1878) sau sacrificiile cerute de Independență
În urma conflictului româno-ruso-otoman din 1877-1878 s-a încheiat Pacea de la San-Stefano, eveniment la care România, stat care a avut pierderi materiale și umane considerabile, nu a primit acceptul de participare. Ni se reunoștea Independența, primeam Dobrogea, dar pierdeam sudul Basarabiei iar România devenea un spațiu de tranzit pentru trupele ruse ce staționau în Bulgaria. Parlamentul a cerut guvernului să nu cedeze niciun teritoriu. Se declanșează o adevărată furtună, Rusia devenind “inamicul punblic numărul unu”. Continue reading
Constituția din 1866. România a avut prima Constituție din sud-estul Europei.
Pe 11 mai 1866 s-a constituit cel dintâi executiv român care a depus jurământul în fața domnitorului Carol I. În timpul acestui guvern s-a definitivat proiectul unei Constituții aceasta fiind elaborată după modelul celei belgiene, cea mai avansată din Europa acelei vremi. Oamenii politici sperau ca România să se dezvolte asemănător statului flamand, să devină o Belgie a Orientului. La 1 mai Adunarea Electivă a depus proiectul noii Constituții. La 16 iunie s-a dezbătut în plen. Conform raportului se aprecia că aceasta era “liberală și egalitară, astfel precum se cuvine unui popor liber și zelos în cel mai mare grad de libertățile sale publice”. Continue reading
Ion C. Brătianu- artizan al României moderne
A iubit Republica franceză, dar a înţeles necesitatea monarhiei constituţionale în România. Românii au avut de-a lungul vremurilor importanţi oameni de stat care au ştiu să ctitorească în matca istoriei acestui neam pilonii trainici ai unui edificiu capabil să-şi asigure şi în afară un prestigiu conferit de o politică echilibrată, realistă şi conformă cu cerinţele dezvoltării comunităţii internaţionale. De la o vârstă timpurie, Ion C. Brătianu (2 iunie 1821- 16 mai 1891) a avut privilegiul de a lua un contact benefic cu realităţile vremii sale pe continentul european. Continue reading
Scrisoarea-manifest a lui Avram Iancu adresată poporului maghiar
„Libertate, egalitate, frăţietate. Fraţilor maghiari !
Ascultaţi cuvintele, purcese din adâncul sufletului unui român sincer. Aceste sfinte principii ne treziră din adâncirea, în care ne apăsară varvarii sute de ani; pentru acestea am ridicat cereri la locurile cuvenite; pentru acestea, ca să ne fie recunoscute, am ridicat arma, ne-am vărsat sângele, şi a ni-l vărsa pentru libertate suntem resoluţi, până va mai curge sânge în vinele noastre. Deie-şi părerea Europa, judece popoarele civilizate, noi ne luptăm pentru libertatea noastră, cea asuprită, de-a veacurilor nedreptate. Continue reading
România la 1900. Vechi învățături
Învăţăturile de orice fel îşi găseau locul în jurul anilor 1900 fie pe paginile de început ale vreunei cărţi de aritmetică, în broşuri sau în reviste. Asimilarea lor era deosebit de importantă în viziunea celor care le editau, pentru că apariţia în societate trebuia să fie lipsită de cusur, căci greşelile erau greu de reparat, iar locul pierdut în societate era anevoie recuperat. Continue reading
Scrisoarea lui Cuza către Napoleon al III-lea: cea mai frumoasă mărturie pe care a lăsat-o Domnul Unirii
În ultima parte a domniei lui Alexandru Ioan Cuza nemulțumirile politicienilor cresc. Reformele pe care le înfăptuise (în special legea agrară) le afectau interesele. Acţiunea împotriva Domnului Unirii a căpătat o formă de manifestare concretă în vara anului 1865, moment în care acesta se pregătea să părăsească ţara pentru a merge la băi la Ems, în Germania. În dimineaţa zilei de 3/15 august, profitând de nemulţumirea negustorilor de fructe şi legume din Bucureşti cărora le-a fost interzisă vânzarea produselor lor prin comerţul ambulant, „monstruoasa coaliţie“ a organizat o rebeliune. Aceasta s-a soldat cu devastarea clădirii Primăriei şi cu intervenţia armatei, în urma căreia au rezultat şi victime. Presa franceză, sub influenţa opoziţiei, a criticat dur în diverse articole persoana lui Alexandru Ioan Cuza profitând de acest moment. Continue reading
Alexandru Ioan Cuza, Carol I și respectul față de armată
El însuși având gradul de colonel, Alexandru Ioan Cuza, domnitorul evenimentului din 24 ianuarie 1859 intrat în istorie ca ”Mica Unire”, a fost preocupat de situația militarilor din armata română – grade inferioare și superioare – precum și a familiilor acestora. Continue reading
Povestea primului consul la București
Crearea consulatelor străine, pe teritoriul Moldovei şi Ţării Româneşti, a marcat o perioadă care a deschis o nouă etapă în stabilirea locului Principatelor Române în chestiunea orientală. Interesul manifestat de cabinetele europene faţă de Principate s-a datorat, în bună măsură, începând cu deceniul al noulea al secolului al XVIII-lea, tocmai rostului şi activiţătii consulilor şi agenţilor lor în această regiune. Prin prezenţa şi activitatea lor, opinia publică europeană şi-a sporit cunostinţele despre Principate, şi s-au creat noi condiţii pentru apropierea politică şi culturală a românilor de Europa Centrală şi Apuseană. Continue reading