În 28-29 ianuarie 1990, Bucureştiul a fost scena unor teribile întâmplări. Nebăgat în seamă până la 22 decembrie, televizorul devenise între timp un fel de membru cu drepturi depline în fiecare familie. Dar “poporul” nu s-a mai mulţumit să fie doar spectator la facerea deciziei politice prezentată ceasuri întregi pe micul ecran. Hotărârea liderilor FSN de a participa la alegeri şi reacţia Partidului Naţional Ţărănesc Creştin Democrat, Partidului Naţional Liberal şi Partidului Social Democrat a încins spiritele şi a coborât mulţimile în stradă. Continue reading →

Primul ofițer român căzut în al doilea război mondial a murit nu în 22 iunie 1941, nici în 21 iunie, ci cu aproape un an mai devreme, la 29 iunie 1940, ora 4 dimineața. Este vorba de căpitanul Ioan Boroș din regimentul 16 artilerie. Din documentul cu nr 64410 din 11 noiembrie 1940 din arhiva Ministerului Apărării Naționale aflăm următoarele: Continue reading →

În decursul anilor 1824–1826, boierul Dinicu Golescu (7 februarie 1777 – 5 octombrie 1830) întreprinde trei călătorii în centrul și vestul Europei. În însemnările sale de călătorie autorul subliniază în primul rând acele aspecte ce ar fi putut servi drept model pentru realitățile din spațiul românesc. Dinicu Golescu nu se rezumă numai la a privi, el nu este un simplu călător, ci încearcă prin comentarii și comparații să se raporteze la ceea ce întâlnește, vede și cunoaște în drumurile sale prin Ungaria, Austria, Bavaria, nordul Italiei, Elveția. Percepând decalajele și diferențele existente, el încearcă să le înțeleagă. Continue reading →

Nu se poate examina niciuna dintre componentele istoriei româneşti din se­colul al XIX-lea – istoria politică, istoria literară, istoria presei, istoria învăţămân­tului, istoria teatrului şi nici chiar istoria culinară – fără să dăm de numele lui Mihail Kogălniceanu. El este una dintre personalităţile dominante ale societăţii româneşti dintre 1840 şi 1890, implicat în toate evenimentele şi evoluţiile care au condus la modernizarea României până în pragul secolului al XX-lea. A colaborat, de asemenea, cu toţi cei care au avut un rol pozitiv în acest proces de mo­der­nizare, de la revoluţionarii paşoptişti din Moldova şi Ţara Românească, până la princepele şi apoi regele Carol. Şi drept este să observăm că spiritul său mereu activ şi consecvenţa poziţiilor sale democratice l-au condus şi la conflicte cu prieteni de-ai săi dintre cei mai apro­piaţi, cum ar fi Vasile Alecsandri sau Alexandru Ioan Cuza. Continue reading →