În decembrie 1546 Ivan al IV-lea îl convoacă pe mitropolitul Macarie și îi spune că dorea să ia în căsătorie o prințesă de la o curte europeană. Prelatul se bucură, dar în același timp îi spune că este puțin probabil ca o prințesă să vrea să se stabilească într-o țară ce fusese măcinată zece ani de violențe. Ivan este de acord. Mitropolitul convoacă la Catedrala Adormirii Maicii Domnului toată boeirimea de vază a țării. Ivan le spune că are “fericita intenție a-și găsi o rusoaică”. Boierii sunt bucuroși deoarece fiecare avea o fiică, soră, verișoară sau nepoată mai frumoasă. Continue reading
Category Archives: Istoria romanilor
Continut istoria romanilor.
Iuliu Maniu- un destin pentru România
Un destin tragic i-a fost rezervat celui mai important om de stat din Transilvania din prima jumătate a secolului XX. Este vorba de Iuliu Maniu, liderul de necontestat al românilor ardeleni şi opozantul oricărei forme de dictatură. El şi-a sfârşit zilele închis în condiţii inumane în temniţa din Sighetu Marmaţiei, transformată de comunişti în locul de exterminare a elitei României interbelice. Continue reading
Eminescu atunci și acum
Între Mihai Eminescu și o altă mare personalitate, contemporană cu acesta, există multe asemănări fizice.
Continue reading
Eminescu. Geniul
“Nu cumva îndărătul vieţii e un regizor a cărui existenţă n-o putem explica?
Fata era de acea dulceaţă vânătă albă ca şi marmura în umbră, cam trasă a fi uscată şi ochii tăiaţi în forma migdalei erau de acea intensă voluptate pe care o are catifeua. Continue reading
Eminescu. Omul
Ioan Slavici, unul dintre cei care l-au cunoscut îndeaproape, povestește despre slăbiciunile poetului:
● ,,Una din cele mai caracteristice slăbiciuni ale lui Eminescu era nesațul în discuțiuni. El discuta liniștit și cu multă cumpănire, nu-și pierdea niciodată sărita și nu ținea să convingă ori să înduplece; după ce se înfigea însă în vreo discuțiune, nu mai puteai să scapi de el câtă vreme n-a ajuns să se dumirească dacă e ori nu adevărat ceea ce spui. Continue reading
Generația de la 1848- generația care a fondat România modernă
Despre istoria Principatului Țării Românești așa cum o vedea Florian Aaron în Idee răpede de istoria Principatului Țării Românești
Iată Precuvântarea primului volum: „Nimic nu poate fi la o natie mai scump decât începutul său, numele ce-l poartă, pământul pe care lăcuieste, starea întru carea se află acum și grija de ceea ce poate să fie în vremea viitoare. La niște fii adevărati ai natiei pe carii i-a ajutat natura si au primit o crestere bună, încă nimic nu poate fi de mai mare interes decât cunostința de acele lucruri scumpe fac ființa nației si pe a lor însusi. Continue reading
Prima și ultima poezie a lui Eminescu
Pe 12 ianuarie 1866 Aron Pumnul, cel care îi fusese profesor lui Eminescu moare. Elevii scot o broșură, “Lăcrămioarele învățăceilor gimnaziști (Lăcrimioare… la mormântul prea-iubitului lor profesoriu)”, în care apare și poezia “La mormântul lui Aron Pumnul” semnată M. Eminoviciu, privatist. Acesta este debutul literar al lui Mihai Eminescu. Continue reading
Ultimele clipe ale lui Ion Antonescu
La 1 iunie 1946, după respingerea cererilor de graţiere, procurorii Alfred Petrescu şi G. Săndulescu au fost desemnaţi cu “aducerea la îndeplinire a sentinţei no. 17/1946 a Tribunalului Poporului”. La scurt timp, grupul de detaşamente de gardieni publici a constituit un pluton format din 30 de gardieni, comandat de Vasile Frugină, care, în după-amiaza zilei, s-a deplasat la închisoarea Jilava. La orele 16.45, procurorii Alfred V. Petrescu şi Gheorghe Săndulescu, însoţiţi de Gheorghe Colac, grefier la Tribunalul Poporului, colonelul Dumitru Pristavu, comandantul închisorii militare Jilava, şi avocaţii Constantin Paraschivescu-Bălăceanu şi Constantin Stroe, au vizitat, în celulele lor, pe fiecare condamnat în parte. Întrebat care îi este ultima dorinţă, Ion Antonescu a declarat: “Cer să nu fiu legat la mâini şi nici la ochi când se va trage în mine”. Continue reading
Greșeli de tipar într-un regim totalitar
În toate regimurile dictatoriale, o greşeală de tipar, intenţionată sau nu, îl putea costa pe autor sau pe cel care fusese “cap limpede” serviciul ori retrogradarea. În epoca stalinistă, o asemenea faptă se plătea cu ani de închisoare. De obicei, când apăreau greşeli grave de tipar, ediţiile ziarelor respective erau imediat retrase de pe piaţă. De aceea, descoperirea acestor greşeli în colecţiile de reviste este, de cele mai multe ori, imposibilă. Continue reading
Domnitorul și regele Carol I. Paharul cu apă și pesmetul
În anul 1866, când Brătianu îi oferă coroana României lui Carol, acesta se afla la Coburg, în calitate de căpitan în Regimentul 1 dragoni de gardă. Avea reputaţia unui ofiţer distins şi era considerat un exemplu de virtute atât în viaţa personală, cât şi în cea publică. Continue reading









