Doamna Bulandra era cea care îşi spunea părerea cu voce tare, fără teama că s-ar putea să nu corespun­dă cu a altora, Doamna de care teatrul românesc ar avea nevoie şi astăzi pentru revigorare, o piatră de temelie a teatrului românesc. Actriţă, manager, profesor, Lucia Sturdza Bulandra şi-a clădit cariera pe muncă asiduă. „N-am fost atrasă în teatru de fo­cul sacru de care aproape toţi ac­torii spun că sunt stăpâniţi; de altfel, nu mai eram la primii mei paşi în lupta pentru viaţă, pentru asigurarea existenţei şi independenţei mele sociale – şi nici nu aveam vârsta când entuziasmele tinereţii explică avân­tarea în necunoscut, în mrejele îm­bă­tătoare ale unei fantezii pline de fă­gă­duinţi. Nu: aveam 25 de ani în 1898. Terminasem Facultatea de Litere şi Filosofie şi încercasem – nu o dată, dar zadarnic – să capăt un loc în învăţământ pentru a-mi asigura o viaţă independentă.” Astfel îşi începe Marea Doamnă a teatrului românesc volumul său de „Amintiri”. Continue reading →