În evul mediu și epoca modernă valoarea unei monede era dată de cantitatea de metal prețios pe care o conținea. Cu cât mai mult aur sau argint cu atât mai prețioasă. Falsificarea monedelor era aspru pedepsită, prin închisoare sau execuție, ambele incluzând și torturi crunte pentru ca vinovatul să își dezvăluie metodele și complicii. Cum în urmă cu sute de ani doar domnia era abilitată să emită monede, falsificarea era considerată și un afront personal adus conducătorului statului. Continue reading
O zi cu Eugen Țurcanu, cel mai mare torționar. ”Experimentul” Pitești
În anii 1949-1952 comuniștii români au aplicat, inspirându-se din URSS-ul anilor ’30, reeducarea deținuților. Toți adversarii reali sau închipuiți erau încarcerați iar apoi trebuiau să treacă la lepădarea convingerilor, ideilor politice și religioase pentru ca în cele din urmă alterarea personalității să ducă la obediența absolută. Unealta cea mai cunoscută a fost Eugen Țurcanu. Continue reading
Cum trăiau dacii
Înainte de formarea limbii române, înainte de formarea poporului român, înainte de romanizare au fost dacii. Ei au stat la baza tuturor proceselor care formează prezentul. Doar dacă ne dăm seama de caracteristicile acestui element dac, vom putea să ne lămurim asupra amestecului rezultat și vom reuși să explicăm unele trăsături ale poporului român. Continue reading
Declaraţia Drepturilor Omului şi ale Cetăţeanului- ”Oamenii se nasc şi rămân liberi şi egali în drepturi”
În primăvara lui 1789 s-au ținut alegeri de delegați pentru Adunarea Stărilor Generale(organ reprezentativ al poporului, cu rol consultativ), întrunită în mai. Concomitent, în ”caietele de doleanțe”, alegătorii își expuneau cererile în fața Adunării, vizând în special reformarea instituțiilor statului, ce urma să devină o monarhie constituțională. Regele Ludovic al XVI-lea consideră însă că rolul Adunării Stărilor Generale era acela de a identifica noi surse de venit și a aproba noi impozite, fără a pune în discuție prerogativele regale. În fața acestei atitudini, reprezentanții stării a treia(cei ai burgheziei, muncitorilor și țăranilor) s-au constituit pe 17 iunie 1789 într-o Andunare Națională și apoi în Adunare Națională Constituantă. Întrucât regele amenința cu dizolvarea Adunării, populația Parisului a cucerit și demolat fortăreața Bastilia, simbol al arbitrariului și absolutismului regal. Continue reading
Gânditorul de la Hamangia- un mister în vârstă de 8000 de ani
“Gânditorul”, această statuetă unică în lume, a constituit o descoperire extraordinară în cursul cercetărilor arheologice din necropola de la Hamangia. Ele au fost descoperite de către profesorul Dumitru Berciu, unul dintre cei mai cunoscuţi istorici şi arheologi români, în 1956, în localitatea Hamangia. A fost modelată în epoca pietrei acum 8000 de ani şi depusă, cel mai probabil, împreună cu cealaltă statuetă, perechea sa, într-un mormânt, ca ofrandă pentru viaţă de după moarte. Bărbatul este în poziţie şezândă pe un scaun mic, fără spătar, cu motive decorative liniare pe lături. Partea superioară a corpului este aplecată în faţă, cu capul sprijinit pe ambele mâini, cu coatele sprijinite pe genunchi. Continue reading
Originea expresiei “a freca menta”
Una din cele mai cunoscute expresii la români este „a freca menta”, cu înțelesul de „lene, comoditate, muncă în dorul lelii”. Spre deosebire de unele expresii a căror origine nu poate fi stabilită cu exactitate, ci mai mult intuită, în acestă situație avem informații precise. Continue reading
Lucia Strurdza Bulandra- prima mare actriță a României
Doamna Bulandra era cea care îşi spunea părerea cu voce tare, fără teama că s-ar putea să nu corespundă cu a altora, Doamna de care teatrul românesc ar avea nevoie şi astăzi pentru revigorare, o piatră de temelie a teatrului românesc. Actriţă, manager, profesor, Lucia Sturdza Bulandra şi-a clădit cariera pe muncă asiduă. „N-am fost atrasă în teatru de focul sacru de care aproape toţi actorii spun că sunt stăpâniţi; de altfel, nu mai eram la primii mei paşi în lupta pentru viaţă, pentru asigurarea existenţei şi independenţei mele sociale – şi nici nu aveam vârsta când entuziasmele tinereţii explică avântarea în necunoscut, în mrejele îmbătătoare ale unei fantezii pline de făgăduinţi. Nu: aveam 25 de ani în 1898. Terminasem Facultatea de Litere şi Filosofie şi încercasem – nu o dată, dar zadarnic – să capăt un loc în învăţământ pentru a-mi asigura o viaţă independentă.” Astfel îşi începe Marea Doamnă a teatrului românesc volumul său de „Amintiri”. Continue reading
Bogdan Petriceicu Hașdeu- penultimul spirit enciclopedic din cultura României
Dificultăţile vieţii sunt, deseori, trepte nevăzute spre cer, dar puţini oameni reuşesc să vadă adevăratul lor sens. Bogdan Hasdeu (1838-1907) a fost unul dintre cei care au înţeles că, pentru a te apropia de sensul vieții, trebuie să înveţi să te sacrifici. Criticile dure din presă, moartea unicului său copil, Iulia, au fost lovituri puternice pentru inima sa. Cu toate aceste necazuri, Hasdeu rămâne un creator de seamă în multe domenii, începând cu cel lingvistic, continuând cu cel juridic şi încheind cu cel folcloric. Capacitatea de muncă a fost enormă, egalată doare de Nicolae Iorga. Continue reading
Carol Davila- ”omul care e pretutindeni unde ai nevoie de el”
Carol Davila (Charles d’Avilla) a fost medic şi farmacist român de origine franco-italiană, născut în Parma, cu studii în Germania şi Franţa. Urmează Facultatea de Medicină din Paris, pe care o absolvă în februarie 1853. Soseşte în România la 13 martie 1853, la nici 25 de ani, după ce şi-a dat doctoratul la Paris şi după ce a ajutat la stingerea epidemiei de holeră din 1849, în Champigne şi Cherre. Invitat de domnul Barbu Ştirbei, pentru a organiza serviciul sanitar, ar fi trebuit să stea în Valahia doar 3 ani dar își va petrece restul vieţii în slujba românilor. Continue reading
Costache Negruzzi- autorul nuvelelor ”Sobieski și românii” și ”Alexandru Lăpușneanu”
Constantin (Costache) Negruzzi a fost un om politic şi scriitor român din perioada paşoptistă. Născut în Trifeştii Vechi (astăzi Hermeziu), lângă Iaşi, şi-a început învăţătura în greceşte cu unul din dascălii greci mai cu renume pe atunci în Iaşi, iar româneşte învăţă singur dintr-o carte a lui Petru Maior, precum însuşi mărturiseşte într-un articol intitulat Cum am învăţat româneşte, foarte interesant pentru detaliile pe care le dă asupra metodelor întrebuinţate de profesorii din acea vreme. Continue reading









