Nichita Stănescu- “A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva…..”

Citat-Nichita-Stănescu2

Nichita Hristea Stănescu, (n. 31 martie 1933, Ploieşti) a fost un poet, scriitor şi eseist român, ales post-mortem membru al Academiei Române. Tatăl poetului, Nicolae Hristea Stănescu, a fost ţăran prahovean care mai târziu a devenit meşteşugar şi comerciant ploieştean. Mama sa, Tatiana Cereaciuchin era parte a unei familii nobile din Rusia. În perioada 1944 – 1952 a urmat Liceul “Sf. Petru şi Pavel”, devenit “Mihai Viteazul” din Ploieşti, pentru ca ulterior, între 1952 – 1957 să urmeze cursurile Facultăţii de Filologie a Universităţii din Bucureşti. Continue reading

Din începuturile culturii române moderne

4c3s google

Discursul lui Timotei Cipariu la inaugurarea Societăţii Literare Române

„Domnilor !
Societatea literară, fundată din libertatea unui guvern român patriotic, de astăzi îşi începe lucrările sale. Prima, august 1867 va face, aşa credem şi sperăm, o epocă nouă în viaţa culturii naţionale române.
Ea are o misiune înaltă şi un scop atât de sacru, cât nu pot crede, domnii mei, că mai poate fi vreun român, unul adevărat, care să nu-i cunoască această misiune importantă, şi să nu-i ureze cele mai salutare rezultate pentru întreaga românime. Continue reading

Cine sunt migratorii care au trecut prin Dacia post-romană? (II)

goti

Iordanes despre gepizi şi invazia lor în Dacia

„Când Ardaric, regele gepizilor(a doua jumătate a secolului V), a aflat aceasta, supărat de faptul că atât de multe neamuri sunt tratate ca nişte sclavi fără valoare, s-a răsculat cel dintâi împotriva fiilor lui Attila. Având succes a şters ruşinea şi pata ruşinoasă a sclaviei, care îi fusese impusă, şi a eliberat – prin acţiunea sa de câştigare a independenţei – nu numai neamul său, dar şi pe celelalte, care erau la fel de asuprite: toată lumea se alătură cu dragă inimă unei acţiuni întreprinse în folosul tuturor. Continue reading

Baba Novac- bravul căpitan sârb al lui Mihai Viteazul

baba

Despre acest erou legendar avem puține însemnări. Potrivit documentelor cronicarului Szamoskozy (1566-1608), Baba Novac s-a născut în satul Poreci, situat pe o insulă a Dunării, în imediată apropierea a cetății Semedria din Serbia, în jurul anului 1520. Cunoaște de mic umilințele, cruzimea și nedreptatea unor stăpânitori străini. Se pare că a învățat puțină carte în chiliile mănăstirilor din apropiere. Tânărul Novac devine astfel un luptător spiritual în fața turcilor care-i forțau sau mituiau pe locuitorii din Balcani să treacă la Islam. Aceasta rezultă și din faptul că l-a avut alături de-alungul întregii sale vieți, pe preotul Sască, cu care de altfel a împărțit destinul. Continue reading

Viața unui egiptean acum 3600 de ani

pharoah

O inscripţie funerară conţine biografia unui demnitar de la începutul noului imperiu teban din secolul al XVI-lea î.Hr.. Pe plan extern, ea menţionează principalul eveniment al epocii, alungarea hicsoşilor din Egipt. Pe plan intern, inscripţia ne oferă un exemplu tipic de îmbogăţire a unui demnitar prin recompensele căpătate de la faraon şi prăzile făcute în timpul războiului. Continue reading

Recunoaşterea unirii Basarabiei cu România

actbuco1

„Principalele Puteri Aliate s-au văzut până acuma în imposibilitate de a lua o hotărâre definitivă în chestiunea basarabeană, pentru că au considerat-o ca o parte din problema generală română, a cărei aranjări a fost împiedecată de dificultăţile avute cu anteriorul Guvern Român, şi pentru că au sperat, că se va putea găsi un aranjament prietenesc între România şi Rusia. Continue reading

România și Tratatul de la Trianon

trianon

Articolul 45

Ungaria renunţă, în ceea ce o priveşte, în favoarea României, la toate drepturile şi titlurile asupra teritoriilor fostei monarhii austro-ungare situate dincolo de fruntariile Ungariei, astfel cum sunt fixate la articolul 27, Partea II (Fruntariile Ungariei) şi recunoscute prin prezentul Tractat sau prin orice alte Tractate încheiate în scop de a regula afacerile actuale, ca făcând parte din România. Continue reading

Regina Elisabeta și alți scriitori despre Eminescu și Caragiale

Caragiale_Eminescu

Eminescu:

„Era întru adevăr dureroasă înfăţişarea externă a acestui tânăr şi atunci am zis în mine: cumplită mizerie a trebuit să sufere omul acesta în viaţa lui, încă atât de fragedă. Şi cu toate că el se afla în costumul celei mai crunte suferinţe, îţi zâmbea întruna, cu atâta mulţumire, ca şi cînd întreaga lume ar fi fost a lui. L-am dus numaidecît la mine acasă, i-am dat cămaşă, cravată, vestă, jachetă, ghete, aşa că din vechiul costum nu-i mai rămăsese nimic. Eminescu bani sau mijloace pentru a putea studia nu avea.“ (Nicolae Densuşianu) Continue reading