Harry Houdini, pe numele său de real Erik Weisz, s-a născut pe 24 martie 1874 la Budapesta într-o familie evreiască care a emigrat în 1878 în SUA. Și-a schimbat numele în Ehrich, prietenii spunându-i Ehrie, pentru ca într-un final, ca o transcriere fonetică a lui „Ehrie”, să fie cunoscut sub numele de Harry. La sugestia partenerului său Jake Hyman și-a schimbat numele de familie în Houdini în onoarea magicianului Robert-Houdin. La începutul carierei, a fost cunoscut sub numele de ”Eric cel Mare”, ”Regele cărților de joc” sau ”Eric, prințul aerului”. Fascinat de magie, primul spectacol l-a susținut la 9 ani. Cu pleoapele lua piuneze în timp ce atârna cu capul în jos. Pentru acest număr a primit 35 de cenți. De tânăr s-a dovedit un trapezist priceput iar mai târziu a conceput un număr numit ”Omul sălbatic” în care era ținut într-o cușcă având pe el o piele de leu mâncând carne crudă. Înainte de a fi celebru a lucrat gratis ca lăcătuș pentru a căpăta îndemânare la spargerea lacătelor.

Harry Houdini era interesat de tot ceea ce avea legătură cu moartea. A cumpărat primul scaun electric, biroul lui Edgar Allan Poe, iar multe dintre numerele sale semănau cu scene de execuție. Era foarte interesat de criminali, în special John Wilkes Booth, asasinul lui Lincoln. După moartea mamei sale, Houdini a devenit convins de veridicitatea ședințelor de spiritism, pentru ca mai târziu să se întoarcă împotriva lor. Deghizându-se lua parte la astfel de evenimente pentru a le deconspira. Prietenul său, Arthur Conan Doyle, era convins că Houdini putea comunica cu spiritele fără să știe. Celebrul magician s-a căsătorit la doar două săptămâni după ce a cunoscut-o pe Wilhelmina Beatrice ‘Bess’ Rahner. I-a scris sute de scrisori de dragoste în timpul celor 30 de ani de căsnicie, deseori chiar când se aflau în aceeași cameră. Soția i-a fost întotdeauna asistentă pe scenă. Când se certau, el pleca pentru o scurtă plimbare. Când se întorcea, își arunca în camera ei pălăria, iar dacă ea o arunca înapoi, era încă supărată.

Houdini și Bess nu au avut copii. Pentru a compensa acest lucru ei au inventat un copil. Îl Mayer Samuel Houdini, după
numele tatălui lui Houdini. De-a lungul anilor Harry i-a scris numeroase scrisori soției în care îi povestea despre progresele fiului lor, însă au abandonat ideea după ce Harry i-a spus că fiul lor a devenit preșdinte al SUA(!!!). În 1909, la șase ani după zborul fraților Wright, a devenit extrem de interesat de aviație. Odată i-a spus unui prieten că singurul motiv pentru care și-a luat permis auto era ca să ajungă la aeroport mai repede. A învățat să piloteze în Germania, cu condiția ca după ce știa să manevreze avionul, să înceapă la rându-i să-i învețe pe germani. Ulterior a considerat acest târg păgubos, deoarece multi dintre cei pe care îi învățase au zburat în primul război mondial. A fost a treia persoană care zburat de la un capăt la celălalt al Australiei, deși el a susținut că era primul. După această reușită nu a mai zburat.

Houdini a fost mândru de faptul că era american. În 1917 s-a oferit volunar să lupte contra Puterilor Centrale, dar a fost respins din cauza vârstei. Pentru consolare, a ținut spectacole gratuite în fata țurpelor aflate în Europa. Un truc, numit ”Bani din nimic”, consta în producerea de monede aparent din nimic, donând astfel 7000 de dolari din buzunarul propiu. A fi asistentul lui Houdini nu era lucru ușor. Deseori angajații trebuiau să-i calmeze cu cloroform pe spectatorii care intrau în spatele scenei nerăbdători să-l vadă pe magician. După ce îi adormeau pe musafirii nepoftiți, îi duceau în altă parte, lăsându-i acolo inconștienți. Deși a scris multe articole și cărți despre trucurile de magie, îi punea pe angajați să semneze un jurământ de confidențialitate și loialitate. Pentru a reliza periculoasele sale spectacole, Houdini trebuia să fie apt fizic și mental. Avea în casa o cadă imensă, asemenea bazinelor în care își executa numerele, unde făcea exerciții de ținut respirația(recordul fiind de 3 minute). Pentru a căpăta și mai mare îndemânare la trucurile cu cărți de joc, le repeta fără să se uite la cărți. Mai mult, s-a antrenat să fie ambidextru, iar când stătea jos, deslega noduri cu picioarele.

A murit de Haloween în 1926 de la o apendicită acută. Peste 2000 de persoane au asistat la înmormântare, iar un coleg a rupt o baghetă ”magică”, începând o tradiție ce se continuă și azi. A fost înmormântat cu scrisorile mamei sale sub pernă. I-a donat toate bunurile fratelui său, dar a cerut ca ele să fie distruse după moartea lui. A lăsat prin testament peste 5.000 de cărți Librăriei Congresului American, iar cât timp a fost în viață a angajat un librar pentru a avea grijă de toate cărțile sale, luând sute cu el în turnee.