Tag Archives: razboiul de independenta

Recunoașterea independenței României. Cum era să fim ocupați (din nou) de ruși în 1878

atacul de la smardan

Când războiul din 1877-1878 se apropia de final, România- care adusese o contribuție militară importantă și în anumite momente chiar hotărâtoare în desfășurarea campaniei antiotomane- a trimis pe colonelul Eraclie Arion la Kazanlîk spre a trata alături de reprezentanții ruși și otomani preliminariile păcii cu Poarta. Prin jurnalul Consiliului de Miniștri din 2 ianuarie 1878 se punea în vedere colonelului Arion că în cazul neadmiterii sale la negocierile armistițiului și păcii să declare ”nul și neavenit orice act care ne-ar privi și la care nu am participat”. Continue reading

Cum a intrat România în Războiul de Independență

Batallia Plevna

În primăvara lui 1877 a izbucnit războiul ruso-otoman. Încercările guvernului român de a obține cooperarea militară a armatei țariste au fost respinse de guvernul de la Petersburg, care aprecia că turcii puteau fi lesne învinși. Clasa politică românescă și în primul rând Carol I doreau consfințirea proclamării Independenței pe câmpul de luptă. Continue reading

Congresul de Pace de la Berlin(1878) sau sacrificiile cerute de Independență

Congresul de la Berlin

În urma conflictului româno-ruso-otoman din 1877-1878 s-a încheiat Pacea de la San-Stefano, eveniment la care România, stat care a avut pierderi materiale și umane considerabile, nu a primit acceptul de participare. Ni se reunoștea Independența, primeam Dobrogea, dar pierdeam sudul Basarabiei iar România devenea un spațiu de tranzit pentru trupele ruse ce staționau în Bulgaria. Parlamentul a cerut guvernului să nu cedeze niciun teritoriu. Se declanșează o adevărată furtună, Rusia devenind “inamicul punblic numărul unu”. Continue reading

Cum era văzut ostașul român în Războiul de Independență și războaiele mondiale?

Atacul de la Smardan

1877-1878

Marele Duce Nicolae, fratele ţarului Alexandru al II-lea comandantul armatelor ruse din răboiul ruso-româno – turc, după două înfrângeri severe în faţa turcilor, la Plevna, a trimis următoarea telegramă cifrată domnitorului Carol I (viitorul rege al României) la 19 iulie 1877: “Turcii ne zdrobesc. Rog să faci fuziune, demonstraţiune şi dacă se poate să treci Dunărea, după cum doreşti ”. Generalul A.Cernat ministrul de Război al României reţine în memoriile sale reacţia Marelui Duce Nicolae când l-a anunţat decizia lui principelui Carol de a trece Dunărea: “Vous tombez comme la Providence ” (Sunteți precum Providența). Continue reading