Tag Archives: batalii mircea cel batran

Cum i-a oprit de fiecare dată Mircea cel Bătrân pe turci să cucerească Țara Românească

MIRCEA

Politica externă a lui Mircea cel Bătrân a fost dominată de un fapt capital: primejdia otomană. Toate războaiele se fac cu turcii, nici măcar unul cu maghiarii, modovenii sau polonezii. Rezistența îndelungată- provocând admirația adversarilor înșiși- a avut un rezultat de cea mai mare însemnătate: a păstrat ființa statului muntean. În timp ce Bulgaria cădea sub loviturile lui Baiazid și era prefăcută în pașalâc pentru aproape 500 de ani, în timp ce Serbia avea la scurt timp aceeași soartă, Țara Românească a putut rezista și a asigurat astfel continuitatea vieții politice. Fapt capital, deoarece fără această viață politică, cele mai multe din manifestările ulterioare, până în secolul al XIX-lea ar fi fost altele. Continue reading

Mircea cel Bătrân- “cel mai viteaz și cel mai ager dintre creștini”

mirceacover-interior

”Domn coborâtor din străbuni ai acestui neam”, după cum spun cronicile bizantine, Mircea cel Bătrân a fost cel mai de seamă reprezentant al străvechii dinastii a Basarabilor. Aliații și adversarii l-au lăudat. Un cronicar otoman anonim spune că ”Mircea era un principe necredincios, un mare erou necredincios”. Alt istoric, Lenuclavius, îl socotește drept “cel mai viteaz și cel mai ager dintre principii creștini”. Sigismund de Luxembrug îl prezintă drept ”bărbat viteaz, activ și puternic, care luptându-se în mai multe rânduri cu turcii, a triumfat în chip glorios asupra lor”. Care au fost motivele ce i-au determinat pe contemporani să îl laude pe Mircea cel Mare? Continue reading

Lupta de la Rovine- Cum au reflectat cronicile vremii strălucita victorie?

MirceatheElder

În anul 1393 turcii ajung pe toată linia Dunării vecini cu Mircea cel Bătrân. Chiar și unele posesiuni ale domnitorului român în Dobrogea, de exemplu Silistra, cad în mânile otomanilor. În primăvara lui 1394, Mircea trimite o oaste care a alungat garnizoana turcă instalată la Karinovasî(la sud de munții Balcani), domnul fiind încurajat în această întreprindere de conflictul dintre Baiazid și unii emiri din Asia Mică. Ca răspuns la acțiunea lui Mircea, sultanul strânge 40.000 de oșteni pentru a-l pedepsi. La acestă cifră se adaugă și soldații oferiți de vasalii sârbi Marko Kraljevic din Prilep și Constantin Dragas din Velbuzd. Cele mai multe cronici sârbești datează lupta de la Rovine pe 10 octombrie 1394, dar un document bizantin din septembrie 1395, arătând grija împărătesei bizantine Elena Dragas pentru pomenirea tatălui ei căzut – Marko Kraljevic de altfel- se menționează data de 17 mai 1395. Cei mai mulți istorici contemporani dau ca dată a bătăliei cea de-a doua variantă. Rovine este un toponim neprecizat, probabil pe malurile unui râu mai important al țării. Victoria reputată de Mircea a pus în lumină tactica militară folosită de atâtea ori în cursul evului mediu de români cu distrugerea bunurilor materiale și pustiirea teritoriului aflat în calea dușmanilor. Iată cum au refectat evenimentul cronicile contemporane. Continue reading