În a doua jumătate a secolului al VII-lea î. Hr. coloniștii greci din Megara au fondat cetatea Bizanț pe malurile europene ale Bosforului. În jurul lui 150 î. Hr. intră sub sceptrul romanilor. În 193 d. Hr. orașul se alătură lui Pescennius Niger, rivalul lui Septimiu Sever și suferă un asediu de aproape trei ani care este urmat de un jaf cumplit, iar zidurile sunt năruite în urma conflictului. Împăratul Sever, victorios, îl reconstruiește însă făcându-l și mai mare. Împăratul Constantin este și el forțat să asedieze cetatea în timpul războiului cu Liciniu. De data asta însă, Bizanțul cu poziția sa favorabilă, va fi reconstruit la o dimensiune incredibilă.

Cu mult timp înainte de Constantin, diferiți conducători greci, macedoneni sau romani fondaseră sau refăcuseră orașe pe care le-au numit după ei, precum Filippopolis, Alexandria sau Adrianopole. Bogăția Orientului l-a determinat pe împărat să facă în Răsărit un nou oraș imperial. Chiar și mausoleul familiei, construit pe Via Labianca, în afara zidurilor Romei, arăta că stăpânul orașului lui Romulus dorea să fie îngropat în afara Cetății Eterne.

Pe 8 noiembrie 324 și-a numit fiul, Constanțiu, în funcția de caesar. În acea zi, o duminică, a stabilit hotarele noului său oraș, mutându-le cu circa patru kilomteri în afară. Legenda spune că a trasat pe pământ linia viitoarelor ziduri cu sulița, precum un ktistes(fondator de oraș, colonist)(ctitor) grec. Însoțitorii lui Constantin s-au mirat de marea circumferință a zidurilor, iar împăratul le-ar fi spus ”O să continui până ce acela care merge înaintea mea se va opri”. După nici măcar un secol, zidurile lui Teodosiu al II-lea vor dubla suprafața orașului, iar azi doar zidurile lui Teodosiu se mai văd.

Construirea și popularea orașului s-au desfășurat foarte repede. Noile ziduri au fost terminate în 328. Împăratul a oferit stimulente populației pentru a se stabili în noul oraș, mai ales dacă erau constructori pricepuți. Provocările tehnice și logistice au fost foarte mari astfel încât realizarea a fost cu adevărat remarcabilă. Pe 11 mai 330 noul oraș a fost inaugurat în mod oficial, cu ceremonii la Hipodrom. Augurul păgân Sopater (ulterior condamnat de Constantin) alesese această zi ca fiind propice. Monedele bătute în acel an anunțau lumii întregi evenimentul; apărea imaginea Constantinopolisului cu un sceptru în formă de cruce, enunțându-se caracterul creștin al orașului. Festivitățile au durat 40 de zile. În ultima zi, o statuie din aur a lui Tyhe(Fortuna) a fost purtată pe străzile orașului. Acest eveniment nu trebuie văzut ca un gest păgân al împăratului, el, ca majoritatea oamenilor nu vedeau în statuie o zeiță păgână ci un simbol sau o personificare a orașului. Statuia a fost dusă în fostul templu al lui Cibelle. De atunci, Constantinopolul și-a sărbătorit ziua pe 11 mai așa cum Roma și-o aniversa pe 21 aprilie.

Noul oraș era modelat după Roma. Era construit pe șapte coline și avea 14 districte administrative (2 erau în afara zidurilor). Exista un Senat, dar membri săi erau inferiori celor de la Roma, fiind numiți clari (remarcabili) și nu clarissimi (cei mai remarcabili) precum cei din Cetatea Eternă. Locuitorii Constantinopolului au primit grâne subvenționate precum cei din Roma. Planul urbanistic nu era complet nou. Constantin a păstrat elemente ale orașului severinian precum drumul principal, agora și amplasamentul hipodromului. A mărit și înfrumusețat băile publice. În perimetrul ocupat acum de moscheea Albastră a construit palatul imperial care avea acces direct în loja regală ce se înălța desupra hipodromului. Intrarea în palat era cunoscută sub numele de poarta Chalke (de bronz).

Pictura de deasupra portalului înfățișa un Constantin victorios ce omora un balaur. Hipodromul început de Spetimiu Sever a avut la finalizare 50.000 de locuri. În centrul medianei a fost așezată Coloana Șarpelui de la Delfi. Aceasta fusese ridicată pentru a comemora victoiria grecilor din 479 î.Hr. asupra perșilor la Platea. Coloana era doar unul dintre multele obiecte pe care le luase Constantin pentru a-și împodobi orașul. Nu degeaba sfântul Ieronim spune că ”aproape toate orașele au fost golite”. Ea există și azi. Trepiedul de aur care o încorona nu mai exista încă din secolul IV î. Hr. La capătul sudic al medianei a fost ridicat un obelisc. La capătul nordic al medianei, Teodosie al II-lea a adus un obelisc egiptean. Hipodromul nu era folosit doar pentru distracția locuitorilor orașului ci și pentru hotărârile oficiale publice.

În fața Vechii Porți a lui Sever a ridicat forumul care îi poartă numele. În centru său era Coloana lui Constantin, înaltă de 25 de metri. Avea 9 tamburi de porfir și un diametru de 2,9 metri. A fost deterioarată grav într-un incendiu și azi poartă numele de Coloana Arsă. În vârful coloanei era statuia lui Helios care avea trăsăturile lui Constantin. Purta o coroană cu șapte raze, în mâna stângă avea o suliță iar în cea dreaptă un glob. La baza coloanei era un altar. Istoricul Socrate susține că în statuie era o bucată din crucea Mântuitorului. Grigore din Tours spune că în capul statuii ar fi unul dintre cele patru cuie sfinte găsite de Elena, mama împăratului. Eusebiu din Cezareea pe de altă nu amintește nimic de coloană, statuie sau altar.

O structră interesantă era Milionul, probabil un tetrapilon, de la care erau măsurate toate distanțele. Era asemănător lui Miliarium Aureum din Forumul de la Roma. De la acest monumet din Roma se măsurau distanțele către celelalte puncte ale Imperiului Roman. De aici vine și expresia ”Toate drumurile duc la Roma”. Constantin a început construcția două mari biserici- Hagia Sophia adică Sfânta Înțelepciune și Hagia Eirene adică Sfânta Pace. Aceste nume exprimau dorința de concordie între păgâni și creștini. Împăratul nu a apucat să le vadă terminate. Noua Romă sau a doua Romă a fost până în 1453 moștenitoarea de drept a coroanei cezarilor. În zilele noastre, în aeroportul din Atena, apelul în greacă pentru zborurile spre Istanbul desemnează acest oraș cu numele de Constantinopol. Pentru greci, el este în continuare Polis-ul, Orașul prin excelență, ceea ce a fost între 330 și 1453.