Sigismund Schlomo Freud s-a născut pe 6 mai 1856 în Freiberg, Moravia, atunci Imperiul Habsburgic, astăzi Pribor, Cehia. A fost fiul lui Jacob Freud și al celei de a treia soții a acestuia, Amalia cu 20 de ani mai tânără decât Jacob. Soții Freud erau originari din Galiția și astfel tradițiile poloneze i-au determinat să-și boteze fiul Sigismund, nume purtat de trei iluștri regi polonezi.

Cei doi frați vitregi ai lui Sigismund, Emmanuel și Philipp, erau aproape de aceeași vârstă cu mama lui. Această situație neobișnuită poate fi o explicație a interesului manifestat de Freud în studiul relațiilor familiale, concentrat asupra complexului lui Oedip. În 1859, Freud s-a mutat la Leipzig, în Germania, iar, în 1860, la Viena, unde a rămas până în 1938. Cu toate că familia sa nu era înstărită și trăiau într-un apartament mic și aglomerat, părinții săi au făcut totul pentru ca Sigismund să aibă parte de cele mai bune condiții, uneori și cu prețul defavorizării celorlalți copii ai familiei.

Fondatorul psihanalizei a fost un copil precoce și deosebit de silitor. Șase ani la rând a fost primul din clasă, iar la terminarea școlii avea cunoștințe temeinice de greacă, latină, germană, ebraică, franceza și engleza. Viața de familie se organiza în funcție de programul său de studiu. Își lua masa de seară separat de restul familiei, iar pianul surorii sale Anna a fost mutat din apartament pentru a nu-l deranja. În 1873 și-a început studiile în medicină la Universitatea din Viena. Anul 1877 aduce o schimbare: și-a modificat prenumele din Sigismund în Sigmund, probabil din rațiuni practice, să-i fie mai ușor să se semneze. Încă din studenție, a făcut cercetări asupra sistemului nervos central, sub îndrumarea lui Ernst von Brücke. Fiind atât de absrobit de cerecetare, a terminat facultatea abia în 1881. A lucrat la Clinica de psihiatrie a lui Theodor Meynert în perioada 1882-1883, apoi a studiat alături de Charcot, la clinica Salpetriere din Paris (1885). În 1886 s-a căsătorit cu Martha Bernays și au avut șase copii.

Sigmund Freud a început cercetările în domeniul psihanalizei în anii 1880, la finalul unui secol, în care, atât Europa cât și America au cunoscut reforma azilelor pentru persoanele cu deficiențe psihice și și-au manifestat interesul pentru stările psihologice anormale, în special pentru afecțiunile psihice. Freud s-a îndreptat către studiul psihanalizei după ce a citit articole referitoare la metoda lui Breuer de a trata isteria prin hipnoză. Freud și Breuer au publicat împreună ”Studii despre isterie” în 1895. În același an, Freud a reușit să-și analizeze un vis. Era îngrijorat că o pacientă, Irma, nu răspundea conform așteptărilor la un tratament. Freud se învinovățea pentru eșec. Pe 24 iulie a visat că o întâlnise la o petrecere și începuse să o examineze. La un moment dat a văzut în fața ochilor formula chimică a unui medicament ce fusese prescris de doctorul anterior al Irmei. În vis a devenit ușurat deoarece și-a dat seama că vina nu era a lui, ci a doctorului care folosise o seringă murdară.

După ce s-a trezit a formulat ideea că visele sunt manifestări ale dorințelor mai mult sau mai puțin conștiente. În următorii cinci ani (1895-1900), a elaborat majoritatea conceptelor care au fost apoi incluse în teoria și practica psihanalizei. Termenul de ”psihanaliză” a fost propus chiar de Freud în 1896. După despărțirea de Breuer și după șocul suferit în urma morții tatălui, Freud începe autoanaliza în 1897, concentrându-se asupra propriilor vise și fantezii, fiind susținut de prietenul său, Wilhelm Fliess. A devenit profesor la Universitatea din Viena unde teoriile susținute de el au generat reacții contradictorii, până când un grup de tineri doctori a aderat la conceptele sale în 1902. Alături de ei a fondat ”Societatea psihologică de miercuri”, o reuniune săptămânală între prieteni, la care se discutau noile sale descoperiri și care a devenit Societatea Vieneză de Psihanaliză în 1908 și Societatea Internațională de Psihanaliză în 1910.

”Interpretarea viselor”, pe care Freud o consideră cea mai importantă carte a sa, a fost publicată în 1899, dar are inscripționat anul 1900 ca dată a primei ediții, datorită faptului că autorul dorea ca marea sa descoperire să fie asociată cu începutul unui nou secol. Lumea medicală privea cu scepticism această lucrare, așa că Freud și-a continuat studiile singur, izolat de restul cercetătorilor. A început să lucreze cu Dora, una dintre pacientele sale, și a publicat, în 1901, ”Psihopatologia vieții de zi cu zi”. În 1905 a publicat trei eseuri despre teoria sexualității, legătura dintre acestea și subconștient și fragmente de analiză a cazului de isterie al Dorei. În 1908, a avut loc, la Salzburg, primul congres de psihologie freudiană. În 1909, Freud a fost invitat de către Stanley Hall să țină cinci cursuri la Universitatea Clark. Această vizită în Statele Unite i-a marcat cariera, atrăgând atenția întregii lumi asupra teoriilor sale.

În 1912, a pus bazele primei reviste de specialitate, ”Imago”. Pe măsură ce Societatea Internațională de Psihanaliză devenea din ce în ce mai cunoscută, câțiva membri s-au retras și au fondat propriile școli de psihologie. În 1916, Freud publică prima parte din ”Introducerea în psihanaliză”. Freud a aflat că suferă de cancer al maxilarului în 1923. Și-a petrecut următorii 16 ani luptând cu boala. Nu a renunțat la cercetare, iar în 1925 a publicat cinci volume de lucrări — ”Collected Works”. A primit Premiul Goethe pentru literatură (1930) și a fost ales Membru de onoare al Societății Regale Britanice de Medicină în 1935. Amenințat de ocupația nazistă, a emigrat în 1938 în Marea Britanie, la Londra, împreună cu familia. Majoritatea fraților săi vor sfârși în lagărele naziste.

În Angila a fost întâmpinat cu multă căldură de Salvador Dalí, Stefan Zweig, Leonard Woolf, Virginia Woolf și H.G. Wells, primind asigurări că acolo nu va avea de suferit. Rapid a devenit celebră casa din Maresfield Gardens nr. 20 în zona Hampstead unde a locuit Freud și unde veneau cele mai importante minți ale vremii. Din cauza fumatului excesiv, cancerul s-a agravat. A suferit numeroase operații dar, deoarece nu a renunțat la acest viciu (fuma chiar și 20 de trabucuri pe zi), boala s-a agravat și a murit pe 23 septembrie 1939 la 83 de ani prin eutanasiere asistată de un medic care i-a administrat o doză mărită de morfină. Casa în care a trecut la cele veșnice fondatorul psihanalizei a aparținut familiei până la moartea în 1982 a mezinei, Anna Freud, și a fost ulterior transformată în muzeu. Acolo se păstrează mobila lui Freud, printre care și celebra sa canapea.

Dacă sunteți pasionați de istorie la fel de mult ca noi și puteți oferi un mic ajutor financiar pentru a menține în viață site-ul, vă rugăm să dați click aici