Dintre toate castelele și palatele regale, doar trei au fost cumpărate de la persoane particulare, Casei Regale revenindu-i doar sarcina de a le amenaja, renova sau extinde înainte de a fi folosite ca reședințe: Palatul Kisseleff din București, castelul de la Mănești(Prahova) și cel de la Săvârșin(Arad).

Primul castel din Săvârșin a fost construit în anii 1650-1680 de familia Forray, peste un secol fiind incendiat și devastat de răsculații lui Horea, Cloșca și Crișan. Ulterior, domeniul a intrat în posesia familiei Brunswick, o descendentă a acesteia căsătorindu-se tot cu un conte Forray, Andrei, care a reclădit castelul. Unul dintre urmașii săi, contele Istvan Forray, va crea parcul Săvârșin, apelând la serviciile vestitului peisagist Ory Ferenczs, în 1857. Tot el va da forma definitivă a castelului, în stil neoclasic, în 1870. Fiica sa, Iulia Forray, se va căsători cu contele Lipot Nadasdy și vor stăpâni castelul până ce descendenta lor, Irma, își va uni destinul cu contele Carol Hunyady. Nefiind propiu-zis un castel, ci un conac mai mare, Săvârșinul avea la începutul veacului XX un domeniu imens, compus din 18.700 de ha. de fânețe, 7.600 de ha. de pădure, parc, grădină de zarzavaturi, lac cu pește. După moartea contelui Hunyady în 1932 domeniul a devenit Societatea Anonimă ”Corvin”, acționar principal fiind contele Anton Mocsony. Pe 26 martie 1943 acesta a vândut regelui Mihai I un număr de 878 de acțiuni din cele 1000 pe care le deținea. Restul de 122 de acțiuni au fost cumpărate de persoane din anturajul suveranului care apoi le-au vândut regelui. În aprilie 1943 Mihai I a cumpărat de la aceeași societate castelul de pe domeniu Săvârșin, cu terenul și clădirile aferente. După cum se aprecia în act, castelul a fost cumpărat ”la prețul cel mai jos posibil”, astfel fiind lichidată Societatea ”Corvin”.

În castel se afla mobilierul familiei contelui Carol Hunyady, dar ”neprezentând decât o valoare subiectivă pentru familie, n-a fost cumpărat de suveran”, fiind expediat în Ungaria lui Francisc Hunyady, succesorul familiei. Mobila, tablourile, argintăria, vasele de porțelan, bibelourile, obiecte de sport și vânătoare, cărți, albume, haine, rămășițele pământești ale foștilor propietari au fost ambalate în 221 de lăzi și expediate la Budapesta în martie 1943. Cum castelul se afla într-o stare de degradare, neputând fi folosit ca reședință regală, au început imediat lucrările de renovare. Acestea au fost executate de firma lui Emil Prager sub îndrumarea arhitectului Mario Stoppa. Îmbunătățirile au constat în: transformări la subsol, consolidare totală(cu materiale de la Reșița), modificarea parterului și etajului, executarea unei noi scări de stejar, construirea unei scări de serviciu, amenajarea a cinci camere de baie, refacerea terasei principale și a trotuarelor din jurul castelului, zidării, tencuieli și pardolseli. Numeroasele amenajări au creat un confort sporit castelului: un șemineu monumental în holul-salon(ulterior încă unul), s-a montat o instalație de stingere a incendiilor, uzină electrică și încălzire centrală cu apă caldă și calorifere, instalație de condiționare a apei potabile(filtrare, epurare și sterilizare cu clor) precum și un hidrofor. În aprilie și noiembrie 1943 s-au montat noi instalații sanitare: dușuri mobile flexibile, robinete, scaune din celuloid, garnitură de baie colorată pentru regina Elena, căzi în fontă emailate, lavoare, oglinzi de cristal.

S-au montat instalații electrice: telefoane, sonerie, radio, lumină și 14 felinare. Ca modalități de distracție exista o popicărie, o cameră de scrimă și o sală de cinema. Regele Mihai venea la castel cu avionul, având amenajată o pistă de aterizare. Existau doi administratori, unul al castelului și altul al domeniului, iar o parte din terenuri(843 de ha.) au fost arendate pentru 1000 de lei anual. După abdicarea din 1947, castelul de la Săvârșin a fost repartizat Ministerului de Interne, obiectele de artă(cu excepția argintăriei și a 50% din mobilier și covoare) revenind Muzeului de Artă din București. Degradat în timp, castelul a fost renovat de Nicolae Ceaușescu pentru a vâna în zonă și își va redobândi în mare măsură aspectul de odinioară. După 1990, castelul va fi administrat de Regia Autonomă a Protocolului de Stat până în 2001 când va redeveni propietatea regelui Mihai I.