Iordanes, în Getica, vorbind despre activitatea lui Deceneu, afrimă că ”acesta i-a învățat pe geți o mulțime de științe”, că el le-a demonstrat ”teoria celor 12 semne ale zodiacului”, că le-a arătat ”mersul planetelor și toate secretele astronomice”. Rezultatul acestei activități a fost că, la daci ”pe unul îl puteai vedea cercetând poziția cerului, pe altul proprietățile ierburior și arbuștilor, pe un al treilea studiind creșterea și scăderea lunii, pe altul, observând eclipsele de soare”.

Confirmarea spuselor lui Iordanes o dau sanctuarele dacice, mai ales marele sanctuar de la Sarmisegetuza. Acesta este un adevărat calendar de piatră. Cei 180 de stâlpi înguști de andezit reprezintă tot atâtea zile, iar cei 30 de stâlpi lați, numărul zilelor dintr-o lună dacică. Felul în care sunt dispuși stâlpii din cele două categorii, în grupuri de câte 7(6+1), arată că lunile erau împărțite în perioade de câte 6 zile. Pe baza studierii incintei circulare din stâlpi de andezit, s-a ajuns la concluzia că anul dacic avea 360 de zile și era împărțit în 12 luni egale, de câte 30 de zile fiecare. În interior se aflau două incinte din stâlpi de lemn: una circulară și concentrică de piatră, cu 84 de stâlpi, iar a doua, interioară și de forma unei potcoave, cu 34 de stâlpi. La Sarmisegetuza mai există un sanctuar circular mai mic, format din aceleași elemente(stâlpi înguști și stâlpi lați), dar altfel grupate. Sensul lui exact nu a putut fi descrifrat încă, dar și el era legat de observarea anumitor fenomene astronomice.

Geto-dacii posedau de asemenea cunoștințe corespunzătoare de matematică și tehnică inginerească dacă avem în vedere calculele astronomice care trebuiau făcute și construcțiile(religioase sau militare) pe care le-au ridicat. Ei utilizau plante medicinale după cum ne informează medicul grec Dioscordies(sec I î.Hr). Unele denumiri de plante s-au păstrat până în zilele noastre: ”izmă”(teudilia la daci), ”talpa gâștii” (blis la daci, blitum la romani). Igiena alimentației este atestată de prezența a numeroase conducte pentru apă pe Dealul Grădiștii, Fețele Albe, etc. Dacă astronomia, matematica, ingineria erau probabil cunoscute doar anumitor categorii sociale, propietățile plantelor medicinale, care au fost transmise din generație în generație, erau probabil știute de mai mulți locuitori ai Daciei. În acest sens se pot aminti bisturiele și cutiuțele pentru ”farduri” sau medicamentele găsite la Poiana-Tecuci, trusa medicală de la Sarmisegetuza compusă dintr-un bisturiu, o pensetă, o plăcuță vulcanică cu propietăți astringente și văscioare pentru medicamente, craniul cu urme de operații chirurgicale. La acestea se adaugă faptul că geto-dacii cunoșteau efectul tămăduitor al apelor: Germisara(Geoagiu- izvor cald),Călan, Băile Herculane și probabil cele de la Săcelu(Gorj) și Bala(Mehedinți).

Scrierea

Datorită descoperirilor arheologice din ultimele decenii, cunoștințele în domeniul cultural-spiritual al geto-dacilor s-a extins și asupra altor aspecte decât cel religios- în mod deosebit trebuie subliniat că cercetările arheologice au izbutit să dea un răspuns clar și categoric la întrebarea: au cunoscut dacii scrisul?

Încă din veacul XIX se descoperiseră, pe Dealul Grădiștii, câteva blocuri de calcar, lucrate cu desoebită grijă și care purtau pe una din fețe, 2-3 litere grecești. Specialiștii le-au considerat la acea dată ca semne făcute de meșterii greci pentru potrivirea pietrelor în ziduri. Pe baza săpăturilor mai recente s-a dovedit că blocurile cu litere făceau parte din balustrada zidului care despărțea cele două terase ale incintei sacre de la Sarmisegetuza. Zidul aparține epocii lui Burebista sau a urmașilor imediați(Deceneu sau Comosicus). Interpretarea inițială a literelor, ca semne pentru potrivirea blocurilor, nu are sens deoarece zidul era unul simplu și nu prezenta dificultate. În realitate, s-ar putea ca blocurile să fi fost grupate astfel încât literele să formeze cuvinte întregi, poate un pomelnic de regi, preoți sau dregători. La Buridava s-a descoperit o inscripție în limba greacă, incizată pe peretele unui chip de lut de mărime mijlocie. Traducerea inscripției este: ”regele Thiamarkos a făcut”.

Acesteia i se adaugă mai multe fragmente microceramice cu microinscripțiile REB și BUR. De altfel, litere grecești și latine au fost indentificate în mai multe situri arheologice. În secolul I î.Hr. când relațiile cu romanii au devenit mai intense, alfabetul latin a început să fie utilizat alături de cel grecesc, după cum dovedesc cele câteva litere zgâriate pe fragmentele ceramice de la Buridava și mai ales inscripția DECEBALUS PER SCORILO, de pe vasul descoperit la Sarmisegetza. De altfel și din anumite izvoare literare antice se poate deduce că dacii cunoșteau și foloseau scrierea latină. Desigur, scrierea nu era răspândită în masa largă a dacilor. Ea era folosită, probabil, mai ales de preoți, precum și ”cancelaria” regilor daci, în relațiile cu alte state.

Dacă v-a plăcut și vreți să ajutați la ținerea în viață site-ului click aici