Conflictul s-a declanşat în 1896, când sultanul declarat al Zanzibarului, Khalid bin Barghash, a adoptat o politică de apropiere cu Germania şi a hotărât, pe neaşteptate, să întrerupă orice colaborare cu Marea Britanie. Anglia n-a acceptat asemenea ofensă şi, printr-un ultimatum trimis Zanzibarului, i-a cerut lui Khalid să se predea garnizoanelor britanice până la 27 august, orele 9,00. Zanzibarul nu s-a supus, sultanul şi-a chemat sub arme efectivele compuse din 2.800 oameni, precum şi “întreaga flotă”, compusă dintr-un vas de război, dotat cu un tun şi a luat poziţie de apărare. Britanicii văzând că rebelul nu se predă, la 9.02 au deschis focul. Dintr-o singură salvă 570 dintre soldaţii Zanzibarului au fost uciși. Africanii nu au tras vreun foc. S-au predat  fără ordin la ora 9.40.

În aceeaşi zi, Khalid bin Barghash se refugiază la consulatul german şi este adăpostit pe vasul Seeadler, aparţinând marinei imperiale germane. În Zanzibar, devine sultan un văr al său, Said Hammoud ibn Mahomed ibn Said al-Bousaid, simpatizant al Marii Britanii. Până la urmă, Khalid este prins de britanici, exilat la Seychelles, apoi pe insula Sfânta Elena şi revine în Africa Orientală în 1925. Moare în 1927, la Mombassa, care în acea vreme aparţinea Zanzibarului, continuând să se laude că el a îndrăznit să înfrunte puternică Anglie timp de 38 minute.