El însuși având gradul de colonel, Alexandru Ioan Cuza, domnitorul evenimentului din 24 ianuarie 1859 intrat în istorie ca ”Mica Unire”, a fost preocupat de situația militarilor din armata română – grade inferioare și superioare – precum și a familiilor acestora.
La data de 12 februarie 1864, la inițiativa sa, în Parlamentul țării se votează proiectul de lege pentru organizarea armatei în România. Această lege constituia nucleul primului sistem de apărare al României după Unirea din 1859 și prevedea ca armata să aibă în componenţă trupe permanente cu rezerve formate din grăniceri şi dorobanţi, ce puteau fi mobilizate în situaţii excepţionale. După adoptarea acestei legi, efectivele armatei au fost treptat mărite, astfel că dacă în momentul Unirii efectivele celor două armate erau de aproximativ 10.000 de soldaţi şi ofiţeri cărora li se adăugau 3.000 de ostaşi din formaţiunile teritoriale nepermanente, în 1865 armata permanentă a ajuns la un efectiv de peste 20.000 de combatanţi cărora li se alăturau alţi 24.000 de oameni cât numărau trupele teritoriale nepermanente. Această creştere s-a datorat noilor modalităţi de recrutare şi înfiinţării de noi unităţi şi subunităţi de diferite arme și potrivit legii votate la 12 februarie 1864, recrutarea se făcea prin conscripţie publică, înrolări de bună voie şi reangajări. De asemenea, odată cu adoptarea acestei legi s-a trecut la organizarea jandarmeriei, a trupelor de administraţie, a intendenţei şi serviciului sanitar militar în fruntea căruia a fost numit doctorul Carol Davila.
Totodată, în cadrul Ministerului de Război, au fost create comitete şi consilii de avizare militară precum Consiliul Tehnic, Consiliul de Instrucţiune al Armatei, Comitetul Financiar, Consiliul de Administraţie al Armatei și altele. Cea mai mare parte a armamentului modern cu care a fost dotată armata în această perioadă s-a achiziţionat din Franţa, domnitorul Alexandru Ioan Cuza aflându-se în bune relaţii cu Napoleon al III-lea, iar misiunile militare franceze au contribuit la perfecţionarea organizatorică a armatei române şi la însuşirea mânuirii de către militari a noului armament intrat în dotarea armatei române. În plus, domnitorul Alexandru Ioan Cuza a trimis mai mulţi ofiţeri la studii în Franţa, Italia sau Anglia şi de asemenea, la manevrele armatei române au început să asiste ofiţeri din mari armate europene.
Primele prevederi legale referitoare la pensiile militare, precum și la ajutoarele de stat acordate militarilor invalizi sau celor morți în campanie, i se datorează tot lui Cuza. Evident, toate această preocupare a sa față de armată, pleca de la ideea de respect, onoare și demnitate pentru cei capabili a face dovada sacrificiului suprem. Legislația lui Cuza avea la bază un studiu temeinic și fundamentat al unor prevederi din legislația franceză. De asemenea, Cuza a ținut seama și de posibilitățile economice ale tânărului stat născut în condiții atât de vitrege. Desigur, la vremea aceea nu era o ”inflație” de generali. Salariul unui general era de doar 1200 lei, a unui colonel de 1000 lei, al unui maior de 800 lei, al unui căpitan de 600 lei, iar a unui subofiţer de 400 lei – lunar. Important de menționat este și faptul că paritatea legală a leului, în aur, în perioada 1867-1914, a fost 0,3226 gr. aur cu titlul de 900 la sută. Domnitorul Carol – viitorul Rege Carol I – și el având instrucție și grad militar dobândit încă din armata prusacă, a completat această legislație cu aceeași atentă preocupare și respect.
Legea din 3 iulie 1865
Subofiţerii şi soldaţii care au servit sub drapel 25 de ani, vor avea dreptul la pensie. Nu au dreptul la pensie cei judecaţi de Codul penal militar ca urmare a unei sentinţe judecătoreşti. Indiferent de timpul servit în armată, subofiţerii şi soldaţii care au suferit răni, contuzii, infirmităţi incurabile pe timp de război vor avea dreptul de pensie.Subofiţerii şi soldaţii care au suferit răni, contuzii, infirmităţi incurabile pe timpul serviciului vor primi pensie cu o valoare de două treimi.
Pensiile se acordă astfel:
– Pentru serviciu de 25 de ani serviţi sub drapel 600 lei pe an
– Pentru cazurile prevăzute la punctul 3, 600 lei pe an
– Pentru cazurile prevăzute la punctul 4, 400 lei pe an
Pentru cei care nu au probleme cu rănile, contuziile şi care nu sunt suferinzi vor primi 600 lei ajutor. Constatarea rănilor se va face de către Consiliul de administraţie al corpului din care face parte militarul. Ministerul de război va elibera sub ori ce titlu, mijloace de transport pentru cei răniţi. Pensiile sunt viagere şi se vor socoti şi văduvelor soldaţilor morţi în război primind jumătate din pensie, pe câtă vreme vor rămâne necăsătorite.
Legea din 15 februarie 1868 (Completată)
EXTRAS:
1. Funcţionarii Statului, civili, militari şi eclesiastici, care vor servi cu bună credinţă şi onestitate vor avea dreptul la pensie astfel:
– Militarii după împlinirea vârstei de 50 de ani, civilii şi eclesiasticii după împlinirea vârstei de 60 de ani.
Proporţia de a avea drept la pensie:
– pentru 18 ani serviţi în cariera militară sau 20 de ani în serviciu civil şi ecleziastic, dreptul la pensie este de jumătate din retribuţia de mijloc primită în ultimii cinci ani;
– pentru 25 de ani de serviciu în armată sau 30 de ani ca civil sau ecleziastic pensia este de 3/4 din retribuţia de mijloc ce s-a primit în ultimii 5 ani;
2. În termenul de retribuţie de mijloc se calculează leafa postului care a fost cel mai bine retribuit.
3. Nici o pensie nu poate fi mai mare de 18 mii lei pe an.
4. Pensia se calculează începând cu intrarea în vigoare a legii de faţă.
5. Timpul servit în campanie de către ofiţeri, civili şi ecleziaşti, ataşaţi la armată se va socoti îndoit la calcularea pensiei.
6. Văduva funcţionarului, militarului sau ecleziastului va primi jumătate din pensie, până la o nouă căsătorie. Văduva cu copii va prini 3/4 din pensie, iar în caz de căsătorie, copii vor primi 1/2 din pensie. Dacă militarul decedat nu era căsătorit părinţii pot primi pensie în cuantum de 1/3 din pensia cuvenită.
Dacă sunteți pasionați de istorie la fel de mult ca noi și puteți oferi un mic ajutor financiar pentru a menține în viață site-ul, vă rugăm să dați click aici