Anghel Saligny- făuritorul României moderne


Anghel_Saligny_-_Foto01

Incontestabilă personalitate română şi europeană, Anghel Saligny a lăsat posterităţii lucrări remarcabile – de la celebrele poduri care s-au păstrat pînă în zilele noastre la căi ferate şi la construcţia primului funicular în România.

S-a născut la 19 aprilie 1854 la Şerbăneşti, în judeţul Galaţi. A fost al doilea copil al familiei pedagogului Alfred S. Saligny, originar din Alsacia (Franţa). Fratele micuţului Anghel, Alfons Oscar I. Saligny, s-a remarcat ulterior în domeniul chimiei şi a fost membru corespondent al Academiei Române.

R UMAX     Power Look 2000  V1.3

Anghel Saligny a urmat ciclul primar la pensionul de copii din Focşani, institut înfiinţat de părintele său. Şcoala secundară a urmat-o la Gimnaziul din acelaşi oraş, iar după absolvire a fost trimis în Germania, la Liceul Potsdam, unde a studiat şi fratele său, Alfons. În cîţiva ani, Anghel a ajuns să studieze la Universitatea din Berlin, unde a studiat alături de profesorul Hermann von Helmholtz, un binecunoscut fizician al acelor vremuri. Deşi era pasionat de astronomie, tînărul Anghel Saligny a frecventat între 1870 şi 1874 Şcoala Tehnică Superioară din Charlottenburg, iar trei ani după absolvire s-a angajat într-un proiect ambiţios, alături de inginerul Gheoghe Duca, de construire a căii ferate între Ploieşti şi Predeal. Profesionalismul său a făcut înconjurul României şi al lumii. De-a lungul timpului, Saligny a proiectat calea ferată care leagă Adjudul de Tîrgu Ocna, a construit primele poduri combinate (cu şosea şi cale ferată), alte numeroase poduri metalice, dar este şi autorul unor invenţii mai puţin cunoscute.

Tărgu Ocna în vremea lui Saligny

Tărgu Ocna în vremea lui Saligny

Este vorba despre primul funicular din România, numit Teledinamicul sau Americanul de la Tîrgul Ocna. Anghel Saligny a fost proiectantul şi executantul (iar constructorul – Casa Adolf Bleichert din Leipzing) acestei maşinării care a funcţionat între 1885 şi 1896. În fiecare zi, timp de 11 ani, funicularul transporta pe o distanţă de 2.100 de metri cîte zece vagoane de sare (zece tone în total) între Tîrgu Ocna şi salină. După 1896, teledinamicul a fost înlocuit cu o linie de cale ferată industrială. Potrivit Cărţii de istorie a Căilor Ferate Române, staţia Tîrgu Ocna, proiectată de Saligny şi inaugurată la 24 iunie 1884, a fost, pînă în 1899, cap de linie. Aici se găseau magaziile care preluau mărfurile destinate tuturor localităţilor de pe Valea Trotuşului, de la Tîrgu Ocna pînă la Palanca.

Fotografie din timpul constructiei podului de la cernavodă

Fotografie din timpul constructiei podului de la cernavodă

Alte invenţii remarcabile – de care inginerul se folosea în proiectele sale mai ample – l-au ajutat pe Saligny să construiască, la Brăila şi la Galaţi, primele silozuri de beton armat din lume. Viziunea românului fusese “ghicită” cu 20 de ani mai înainte de francezul Joseph Monier, care a obţinut în 1867 primul brevet pentru elemente de construcţii din beton armat. Însă Saligny a aplicat acest material la construirea unor depozite în România în 1888 şi, respectiv, 1889. “Silozurile proiectate şi executate, sub directa îndrumare a lui Anghel Saligny, puteau cuprinde peste 25.000 de tone de cereale (aveau 30 de metri x 120 de metri la bază şi peste 18 metri înălţime). Pereţii celulelor hexagonale ale silozurilor au fost realizaţi, tot în premieră mondială, din piese fabricate la sol, sub formă de plăci. Prefabricarea plăcilor la sol, colţurile de rigidizare şi de joncţiune, sudura barelor metalice şi mecanizarea la montaj constituie alte priorităţi pe plan mondial”, se arată într-o biografie a inginerului român.

aIMGP1816

La sfîrşitul secolului al XIX-lea, Saligny a înlocuit pe linia ferată Filiaşi – Tîrgu Jiu podurile de lemn cu cele din metal. Tot în această perioadă, inginerul a construit celebrul pod peste Dunăre care astăzi îi poartă numele şi care atunci depăşea ca lungime şi impresiona ca şi concept orice altă construcţie de acest fel din Europa. Lucrările podului Feteşti – Cernavodă au început la 21 octombrie 1890, în prezenţa Regelui Carol I. La 14 septembrie 1895, regele a inaugurat sistemul de poduri de cale ferată de peste Dunăre. Vizionarul inginer a introdus atunci cîteva elemente durabile – este vorba despre “sistemul de grinzi cu console pentru suprastructura podului şi folosirea oţelului moale în locul fierului pudlat ca material de construcţie pentru tabliere de poduri”. El a folosit pentru prima dată în lume oţelul moale, material care a conferit lucrării un caracter durabil. Numele lui Anghel Saligny este legat şi de amenajarea Portului Constanţa, pe care l-a dotat cu piloţi şi radiere din beton armat, silozuri de cereale şi o staţia de petrol.

AnghelSaligny

Academician, inginer constructor, ministru şi pedagog, Anghel Saligny este fără doar şi poate un pionier al tehnicii internaţionale. A fost membru fondator al Societăţii Politehnice din Bucureşti, profesor la Şcoala Naţională de Poduri şi Şosele, ministru al Lucrărilor Publice şi preşedinte al Academiei Române. Românul a fost premergător mondial al ştiinţei construcţiilor metalice şi de beton armat, realizator de multiple invenţii şi soluţii unice în proiectarea şi construirea podurilor şi a construcţiilor industriale. Construit în urmă cu peste un secol, podul de la Cernavodă este dublat astăzi de un sistem de poduri combinate. Complexul original de poduri de la Cernavodă era format dintr-un pod peste braţul dunărean Borcea, unul peste Dunăre şi un viaduct peste balta Iezerului. Viaductul a fost desfiinţat în 1969 şi înlocuit cu un terasament de rambleu.

Biroul lui Saligny

Biroul lui Saligny

Leave a Reply