Născut la Londra, pe 16 aprilie 1889 (deşi aceste informaţii nu au fost niciodată găsite în registrele oficiale), Chaplin a fost fiul lui Hannah şi al lui Charles Chaplin (paternitatea este un alt lucru incert din biografia actorului). Mama sa, o actriţă măruntă, era mai mereu prin spitale, din cauza problemelor psihice, iar tatăl său, cântăreţ, şi-a părăsit familia şi a murit din cauza alcoolismului, în 1901.

Copilăria lui Chaplin s-a derulat, aşadar, în camere de hotel şi în case de orfani. Sărăcia din aceşti primi ani de viaţă l-a inspirat pentru costumaţia Vagabondului, care avea întotdeauna pantofii scâlciaţi şi pantalonii prea largi. Din cauza problemelor a fost nevoit să abandoneze şcoala şi a început să joace în spctacole de vodevil de la vârsta de zece ani. După mai multe turnee prin ţară şi roluri în spectacolele londoneze, s-a alăturat companiei de teatru conduse de Fred Karno, cu care a şi plecat într-un turneu în SUA, în 1913. Iar pentru el, America s-a dovedit a fi Tărâmul Făgăduinţei. A fost remarcat după doar şase luni de turneu, iar în septembrie 1913 i s-a oferit un contract de 150 de dolari pe săptămână, la studiourile Keystone. Şi cum tânărul Charlie Chaplin îi părea şefului său mult mai tânăr decât în realitate – avea, atunci, 24 de ani – a fost nevoit să aştepte până în luna inauarie a anului 1914 pentru a putea începe filmările. Pe 2 februarie, apărea primul său film. Restul a fost tăcere. La propriu.

Au urmat nenumărate filme, iar popularitatea actorului în epoca cinematografiei mute devenea incomensurabilă. De fapt, se spune că în anii ’20 era cel mai cunoscut om din lume. Însă epocile moderne îi prind mereu pe oameni nepregătiţi să renunţe la trecut, prea organic legaţi de el. Aşa cum în era invaziei de biţi ziarul tipărit încă se „încăpăţânează“ să rămână o dovadă palpabilă şi nu o amintire, Chaplin a fost singurul producător de la Hollywood care mai făcea filme mute în plin avânt al filmelor sonore. „Goana după aur/The Gold Rush“, „Luminile oraşului/City Lights“, „Timpuri/Modern Times“ şi „Dictatorul/The Great Dictator“ sunt doar câteva dintre capodoperele care l-au transformat pe Chaplin într-un idol şi, cu toate că a apelat la muzică şi efecte sonore (în „Timpuri moderne“ vocea lui este imprimată pe o melodie), abia „Dictatorul“ este primul film în care vorbeşte cu adevărat.

“Eram hotărât să continui să fac filme mute. Am fost un mim, iar în acel mediu, al filmelor mute, eram unic şi, fără falsă modestie, un maestru“, explica Chaplin atitudinea cu care a sfidat progresul tehnic. Şi-a continuat prodigioasa carieră cu filme sonor, ba chiar a încheiat-o astfel. Dar poate muzica sa a „vorbit“ mai mult. Pentru mulţi dintre noi încă răsună, printre amintiri, genericul Telecinematecii: piesa „This Is My Song“, din coloana sonoră a filmului „Contesa din Hong Kong“. Cât despre Vagabond, spiritul lui nu mai rezona cu noul Hollywood, cu timpurile moderne. „El nu şi-ar mai fi găsit locul, acum. Lumea a devenit mai disciplinată. Şi nu, nu e mai fericită, în niciun caz. Vagabondul aparţine unei alte epoci“, mai spunea Charlie Chaplin.

Chaplin a ştiut să profite de popularitatea imensă de care s-a bucurat şi a transformat-o, pragmatic, în avere şi autonomie artistică. Şi-a fondat propria companie, United Artists, şi, treptat, a început să facă totul singur: era actor, scenarist, regizor, producător, monteur şi chiar compozitor al muzicii. În 1916, la doi ani de la debutul în film, câştiga 10.000 de dolari pe săptămâna, iar asta l-a transformat în cel mai bine plătit actor din lume, la vremea respectivă. În plus, frenezia Vagabondului – păpuşi, reviste comice, chiar şi cocktailuri – i-a sporit considerabil averea. Unii dintre admiratorii săi celebri au fost George Bernard Shaw, Marcel Proust şi Sigmund Freud, iar generaţia beatnicilor l-a considerat un idol. Printre actorii care au recunoscut că au fost puternic influenţaţi de stilul lui Charlie Chaplin se numără „vagabondul“ indian Raj Kapoor şi mimul francez Marcel Marceau.

Pe cât de prolifică i-a fost cariera, pe-atât de tumultuoasă a fost şi viaţa personală a marelui actor. Acesta a fost căsătorit de patru ori şi a avut zece copii. Primul mariaj a avut loc în 1918. Actorul aveaa 29 de ani, iar soţia sa, actriţa, Mildred Harris, doar 16. Diferenţa de vârstă n-a fost niciodată un impediment pentru Chaplin, iar următoarele mariaje aveau s-o dovedească. Mildred i-a dăruit un fiu, care a murit la doar trei zile după naştere. La 35 de ani s-a căsătorit a doua oară, cu Lita Grey. Şi ea era tot o actriţă de 16 ani. Din această căsătorie Chaplin a avut doi copii. A treia femeie care l-a adus pe Chaplin în faţa altarului, la 47 de ani, a fost actriţa Paulette Goddard (25 de ani). După acest divorţ, ultimul, cineastul s-a căsătorit, la 54 de ani, cu Oona O’Neill (18 ani), fiica dramaturgului Eugene O’Neill. Diferenţa de 36 de ani nu i-a împiedicat să aibă opt copii şi un mariaj care a durat 34 e ani, până pe 25 decembrie 1977, la moartea lui Charlie Chaplin. La doar două luni după ce a murit, trupul actorului de comedie a fost furat din cimitirul din Elveţia unde fusese îngropat, iar hoţii i-au cerut văduvei sale o răscumpărare de 600.000 de dolari. Autorităţile i-au arestat pe doi dintre cei implicaţi, iar scriul cu trupul actorului a fost recuperat.